Exclusiv "Îi băgam bila în apă caldă ca să o pună la gât". Gușet, momentul cu "Terminator", dializa și ziua care arde inima

• Media: Digi Sport Special, joi, 21:30, DGS 1

• Media: Fotbal Club, joi, 19:30, DGS 1

"Pe vremea asta ne-am fi aflat în cantonament sau la concursuri. E un moment tare dificil ziua lui de naștere pentru mine", se confesează, pentru Digi Sport, Lorena Boberschi, fosta parteneră de viață și antrenoare a multiplului campion național și balcanic. 

Un munte de voință și un campion al unei probe extrem de tehnice, Gușet era o adevărată apariție la concursurile internaționale. La JO din 1992, celebrul Arnold Schwarzenegger a intrat cu două gărzi de corp în sala din Satul Olimpic unde se antrenau aruncătorii și s-a dus glonț spre Gușet.

"I-a strâns mâna și l-a întrebat cum a reușit să-și formeze o astfel de musculatură. Ghiță râdea și-mi spunea mie și lui Costel Grasu că nu se mai spală o lună după ce a dat mâna cu Arnold. Acel moment i-a dat un vagon de ambiție pentru toată cariera ce avea să urmeze", dă timpul înapoi, pentru Digi Sport, Bogdan Tudor, recordmenul României la săritura în lungime. 

Galerie Foto

Ziua de 28 mai are o însemnătate specială pentru Lorena Boberschi. "De obicei, ne aflam în cantonament la Snagov. Noi deschideam complexul în primele zile ale lunii ianuarie, era un ger de înghețau pietrele.

Acolo stăteam cam 11 luni pe an. Pentru că era foarte frig afară, îi încălzeam bila într-o găleata cu apă caldă ca să și-o pună la gât și să efetueze aruncările", istorisește Lorena. 

Gușet avea ritualul lui la Snagov. Omul respectat de toți adversarii mânca la micul dejun o omletă din 20 de ouă, apoi ieșea la antrenament. Revenea rar acasă, în Zalău. "Eram un duo imbatabil, am făcut lucruri mărețe pentru sportul românesc. N-aveam timp de nimic. M-a cerut de 50 de ori în căsătorie, dar tot amânam, că n-aveam timp. Voiam să ne căsătorim în iunie 2017, când a murit...", spune Lorena. 

Transplantul de rinichi. Gușet a slăbit 26 de kilograme 

În urmă cu 12 ani, pe 28 mai, chiar de ziua lui, "Gege" primea o veste cruntă. În urma unor simple analize, avea să afle că suferă de insuficiență renală. A slăbit 26 de kilograme, de la 144 kg la 116 kg, iar rezultatul medicilor însemna finalul poveștii din cercul de aruncări.

La 40 de ani, atletul din Zalău rata șansa unui nou barem pentru JO și pornea într-o cursă contracronometru pentru viață. Greul abia începea. Transplantul de rinichi trebuia să fie efectuat cât mai repede.

Nopțile lungi când nu reușea să pună geană peste geană, drumurile interminabile pe ruta Zalău-Spitalul de Urologie din Cluj-Napoca și gândurile i se ciocneau în minte îl măcinau și fizic, și psihic. Uneori, se odihnea pe o bancă din curtea unității medicale rumegându-și tristețea.

Alteori, trăia cea mai mare spaimă la cea mai mică durere. Planul din sport i se destrămase recordmenului național la bilă la doar 40 de ani. Mai simțea că atinge cerul cu creștetul capului doar când deschidea televizorul pe un concurs de atletism.

Muntele cu bandană și barbă blondă aștepta un donator compatibil de rinichi. Și aștepta. Până când așteptarea a luat sfârșit. Erau nori negri deasupra spitalului pe final de octombrie 2008, dar transplantul avea să reușească.

S-a ales cu o tăietură de 40 cm 

Pacientul cu nr.1000: Gheorghe Gușet. "M-am ales cu o tăietură de 40 cm și, din câte cunosc, durata de viață a unui rinichi nimeni n-o știe. În orice zi pot să mor", spunea Gușet, cu o voce șoptită, la puțin timp după operație.

"Înainte de operație îmi spunea să-l las să moară. Îi spuneam că-l iubesc și că îl voi susține toată viața", povestește Lorena Boberschi. În urma operației, campionul cu accent de ardelean făcea haz de necaz. Mai avea rezervoare de putere nevalorificate.

"Acum am trei rinichi. Ai mei au rămas la locul lor, iar cel transplantat e poziționat în față dreapta, zona iliacă, legat de artera iliacă. Dacă va mai fi nevoie de un transplant, va fi montat în partea stângă. Ai mei se atrofiază în timp, ei oricum nu mai filtrează, de aceea am avut nevoie de transplant”, explica Gușet, pe un ton convingător.

Gheorghe Gușet lua 40 de pastile pe zi după transplant

Curajul însemna și să-și învingă teama. Încă se ghida după unul dintre principiile din sport. Dar tic-tacul vieții începea să bată banal. Fără sport. Se rupsese parcă vraja simțită în 25 de ani de carieră. Pentru a se pune pe picioare, Gușet înghițea un pumn de pastile pe zi: 40!

Printre ele, și imunosupresoare pentru ca organismul să nu-i respingă grefa. A slăbit până la 106 kilograme și mergea periodic la controale. Ușor, ușor, ocupantul locului 4 de la CM din Moscova 2006 reintra într-o sferă a normalului.

Știa că pastilele îi atacă ficatul. Se îndreaptă și spre pancreas. Dar era unica soluție. În tot acest timp, Lorena l-a susținut din toate punctele de vedere. Era o altfel de antrenoare. Antrenoarea care îi reamintea când să ia pastilele-prietene. Iubita care-l mângăia când lumina soarelui nu mai strălucea atât de vesel.

Spunea că toate întămplările din viață au farmecul lor. Îi mulțumea, de fiecare dată, medicului Mihai Lucan și, accepta, într-un târziu, că trebuie să se apuce de antrenorat. Mai scăpa câte-un oftat, dar prichideii de la CSM Zalău îi transmiteau forța pe care altădată el o împrăștia colegilor din lotul României.

Lorena Boberschi: "Simțeam că trăiesc o a doua viață alături de el"

"Simțeam că trăiesc o a doua viață alături de el. Una ridicată pe alte coordonate. Dar la fel de frumoasă, pentru că era lângă mine", își răscolește sufletul Lorena Boberschi.

"Toate medaliile și cupele mi le oferea mie cadou. Îmi spunea că eu le merit. Era atât de generos", mai punctează, cu o voce tremurândă, antrenoarea de atletism și fosta parteneră de viață.

Gușet intra într-un nou univers. Universul juniorilor. Tăia țara-n lung și-n lat cu microbuzele, la concursuri, și se bucura ca un copil când elevii săi vioi și inventivi urcau pe podiumuri.

"Ziua lui de naștere e cea mai grea. Îmi arde inima"

Iunie 2017. O zi firească de vară. Timpul trece banal în Zalău. Gușet are 49 de ani și energia unui atlet de 29 de ani. Brusc i se face rău și e transportat cu salvarea la spitalul din oraș. De aici, mai departe, la Cluj-Napoca. Oamenii în halate albe o anunță pe Lorena Boberschi: infarct! 

Fostul aruncător de greutate intră într-o operație complicată, de peste 12 ore. Intervenția reușește, dar Gușet e în comă indusă. Medicii sunt sceptici. Prietenii doar mai bâiguie ceva cu o voce gâtuită. La scurt timp, e băgat din nou în operație.

Nu se mai întoarce în cercul de aruncări. Nici la cei doi motani curioși din apartament. Nici la copiii pe care-i antrena. 

"Ziua lui de naștere e cea mai grea, îmi arde inima. Bine, toate sunt așa. El n-a murit de boala lui, de rinichi. Era supărat. Și aș vrea ca și fiul lui și nora lui să-l lase să se odihnească în pace. A fost un om minunat, un model pentru mulți atleți", mai spune Lorena Boberschi. 

Gușet a plecat acolo unde de milioane și milioane de ani se duc toți oamenii de pe Pământ. Femeia care i-a stat aproape 20 de ani îl poartă peste tot în inimă și-l vede în oglinda ei toată viața.

Etichete: poveste , aruncarea greutatii , arnold , guset , gheorghe guset , lorena boberschi

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News