Claudiu Niculescu, la Interviurile Digi Sport: "Am câștigat concursul de lovituri libere cu Mutu"

• SuperLiga: Csikszereda - FCSB, duminică, 20:30, DGS 1

• SuperLiga: Sepsi - ”U” Cluj, duminică, 17:30, DGS 1

Atacantul cu care Dinamo a câștigat ultimul titlu a împlinit 50 de ani. Nu mai poate nici să bată cu forța de pe vremuri lovituri libere, procedeul prin care a înscris cam un sfert din cele 156 de goluri din prima ligă. Din cauza miilor de execuții de la antrenamente, a trebuit să se opereze la șold. Dar tehnica și precizia sunt încă acolo: ”Pune-mi zidul și dau și acum gol”. Și asta vrea să transmită mai departe, acum când își deschide o școală de antrenamente individuale la care învață copiii cum să lovească mingea.

Galerie Foto

Și are ce să-i învețe. E și acum golgheterul lui Dinamo în cupele europene, cu 18 goluri. Și are și ce să le povestească. Duelurile cu Cristiano Ronaldo sau Roy Keane, întâlnirea cu ”mincinosul” Zidane, cum a refuzat Steaua lui Olăroiu, sau cum l-a provocat Mutu la un concurs de lovituri libere.

Digi Sport: Ce dorință ți-ai pus când ai împlinit recent 50 de ani?
Să fiu sănătos. De când am terminat contractul cu Unirea Slobozia, m-am ocupat foarte intens de un proiect la care mă gândesc de foarte mulți ani, antrenamente individuale cu copii, cu tineri, chiar și cu seniori. Voi lucra eu personal cu ei în tot ceea ce înseamnă biomecanica lovirii mingii. Dorința asta a venit după mulți ani de antrenat, adică am aproape 15 ani de când antrenez și de-a lungul acestor ani am văzut la seniori, aici vorbim de jucători de Liga a 2-a, chiar de Liga 1, deficiențe mari.

Dar concret, cum va fi această școală? Vei fi implicat direct? Dacă primești o ofertă de a antrena?
Vom vorbi atunci. Până atunci, mă concentrez maxim pe acest proiect. Este un proiect de suflet la care țin foarte mult. Eu nu vin să înlocuiesc școlile de fotbal, eu vreau să suplimentez antrenamentele pe care ei le fac într-un cadru organizat la cluburile lor. Noi, mă refer la generația mea, ne mai jucam în spatele blocului sau în curtea școlii încă 5-6 ore zilnic, fără exagerare. Eu mi-am dezvoltat această calitate a loviturilor libere la bara de covoare. Mă trimitea mama cu covoarele, le lăsam deoparte cu fratele meu, îl puneam pe el în poartă și pur și simplu trăgeam cu mingile acelea de plastic care erau pe vremuri... Copiii de acum nu mai au această posibilitate.

Ar vrea să lucreze la lovituri libere cu Cîrjan și Florinel Coman

Există un fotbalist din Superligă pe care ți-ai dori să-l perfecționezi?
Uite, este un jucător pe care eu îl simpatizez foarte mult și pe care îl consider un fotbalist foarte bun. Cîrjan! Un copil cu niște calități excepționale. M-aș bucura, mi-aș dori să lucrez cu el. Și mai e Florinel Coman. A transmis în mai multe rânduri în cadrul unor interviuri că m-a avut pe mine ca idol din acest punct de vedere al executantului de lovituri libere. Poate ne vom întâlni. Lansez provocarea pentru el, îl aștept. Ca să mă întorc, de aici a venit această dorință. M-aș bucura ca peste câțiva ani un copil care lucrează cu mine să spună că a învățat să execute lovituri libere de la mine și că a ajuns la un nivel foarte bun.

Spuneai că ai mai încercat de curând, ai mai pus mingea...
Da, am mai încercat, dar e puțin mai greu acum pentru că am suferit o operație acum câțiva ani buni, lucru care nu îmi permite să execut în forța cu care executam atunci când jucam. Dar tehnica și precizia au rămas aceleași. Pune-mi zidul în față și dau și acum gol.

Ai ajuns la operație și din cauza numeroaselor lovituri libere pe care le-ai executat în carieră?
Da, pentru că am bătut mii de lovituri libere, rămânând singur după antrenamente, nefiind împins de la spate de nimeni. Cei care au jucat cu mine vă pot spune că rămâneam din propria inițiativă, ceea ce nu se mai întâmplă în zilele noastre. Nu mai văd acea pasiune și dorință a tinerilor.

Dar când era lovitură liberă la juniori, cine bătea? Tu sau Danciu?
Nu se apropia Danciu, îi spuneam să mă aștepte la centrul terenului că vin și eu.

A câștigat concursul de lovituri libere cu Mutu

Cum s-a născut trupa fotbalistică ‘N&D’?
Am jucat împreună până la vârsta de 16 ani și jumătate, pentru că atunci drumurile noastre s-au despărțit puțin, dar ne-am reîntâlnit după 7-8 ani la Dinamo. Această trupă, ‘N&D’, a luat ființă datorită mie. Era înaintea unui derby în ‘Ștefan cel Mare’ contra Stelei și la interviurile acelea în fața vestiarelor, cu două sau trei zile înainte de meci, a fost o întrebare de genul: ‘Nu vă e teamă de Steaua? E într-o formă foarte bună’ și am zis: ‘Nu mai aveți încredere în N&D?’ și de acolo a fost preluată și rostogolită. Mi-a venit spontan.

Lunetistul cine ți-a zis?
Lunetistul nu mai știu cine mi-a zis exact, dar cred că un coleg de-al vostru din presă. Acum, s-a mai aburit puțin luneta, odată cu trecerea anilor.

Cum a fost concursul de lovituri libere cu Mutu?
Cred că în 2004, era Nea Ando antrenor. A fost după ce a avut el acea problemă la Chelsea si Nea Ando i-a permis să se antreneze cu noi. Cred că s-a antrenat vreo trei săptămâni, o lună... și mai rămâneam după antrenament și am făcut un concurs. Parcă era Gaev în poartă... el zice că a câștigat el, eu zic că am câștigat detașat eu.

Dar cine a inițiat concursul?
El. A văzut că rămâneam după antrenament și el a inițiat acest concurs. Am răspuns provocării imediat și cred că am câștigat.

Zidane, cel mai mare ‘mincinos’

În acea perioadă cu Andone antrenor, ați jucat meciul cu Manchester United.
Ei au jucat înainte de meciul tur cu noi de la București un singur meci oficial, cu trei sau patru zile înainte. Cred că a fost Supercupa Angliei și Nea Ando a fost să-i vadă pe viu. Și echipa împotriva căreia a jucat Manchester atunci în Supercupă i-a pus mari probleme... S-a întors nea Ando și primele vorbele ale dânsului au fost: ‘Băi, poate o să zâmbiți puțin, dar să știți că noi chiar avem șanse’. Normal că am zâmbit... Dar dânsul a procedat foarte corect, ne-a văzut că aveam fețele căzute...

Cine l-a ținut pe Cristiano Ronaldo atunci?
Cristi Irimia. Nea Ando i-a dat niște indicații, cum să-l blocheze, deși era foarte greu să îl blochezi. Prima repriză a fost dezastru... Dar nu doar el, toți am fost.

Tu pe cine ai avut adversar, cine era fundaș?
Roy Keane. A jucat fundaș central, era pe final de carieră, avea niște crampoane de aluminiu atâta... Mi-a dat și câteva coate în ceafă, se cunoștea foarte bine agresivitatea lui în timpul meciurilor, știți că a și rupt odată piciorul cuiva intenționat, tatălui lui Haaland. Mi-a fost teamă la început când am văzut că joacă fundaș central, dar am trecut cu bine peste.

L-ai întâlnit și pe Zidane, un alt mare fotbalist. Cum era în teren?
Un fotbalist uriaș, avea o calitate excepțională. În acel meci, ce remarcam, cum primea mingea și cum se informa înainte. Știa unde sunt coechipierii, unde sunt adversarii, unde este spațiul liber, unde este poarta. Asta făcea Zidane, se informa în permanență dinainte. Și era cel mai mare mincinos.

Adică?
Când îl aveai în fața ta și avea mingea la picior, tot timpul se uita într-o parte și pasa în altă parte. Cum proteja mingea... veneau acele degajări foarte înalte ale lui Casillas și el făcea preluare pe ristul piciorului.... rămânea mingea practic lipită de gheată, ceva excepțional, o calitate cum rar mi-a fost dat să văd.

Săpunaru și Rădoi, cei mai dificili adversari

Dintre adversarii din campionatul nostru, cine ți-a creat cele mai multe probleme? Cum erau duelurile cu Săpunaru, de exemplu?
Foarte agresive. Un jucător care, drept dovadă, a și ajuns la un club foarte mare în Europa, a și câștigat trofee importante. Dar pe lângă faptul că era agresiv, era și un tip foarte inteligent și avea o viteză de deplasare foarte bună pentru un fundaș central. Am avut lupte foarte grele cu Goian la Steaua, cu Ghionea, cu Mirel Rădoi, foarte buni la duelul aerian, aveau plasament foarte bun, dar Mirel era cu un plus față de ceilalți pentru că avea și această viteză și gândea jocul foarte bine. Avea execuții foarte bine cu mingea, iar pe faza de construcție era foarte bun Mirel.

Deci cel mai greu de depășit a fost Mirel?
Mirel avea o calitate - chiar dacă îl depășeai, avea capacitatea de a reveni pentru că avea o viteză bună de deplasare foarte bună, mai bună decât a lui Săpunaru. Goian și Ghionea erau jucători foarte buni, agresivi dar erau puțin lenți. Dacă reușeai să scapi din marcajul lor, să faci o mișcare falsă, să ataci spațiul, cred că îi puteam surprinde.

Cum arată atacantul perfect

Avem o provocare pentru tine: ‘construiește atacantul perfect dintre foștii colegi’. Avem mai multe caracteristici pentru fiecare. Lovitura de cap?
Acuma încerc să mă gândesc la toți cei pe care i-am avut... Ionel Ganea.

Viteză?
Danciu. Avea viteză bună de deplasare.

Execuție?
Danciu.

Tehnică?
Aici l-aș include pe Adi Mutu, deși nu am jucat foarte mult împreună, doar două meciuri la națională. Și așa, viteza cea mai bună dintre toți atacanții alături de care am jucat - Ciprian Marica.

Inteligență de joc?
Viorel Moldovan. Foarte inteligent, demarcările pe care le făcea veneau doar din calitatea aceasta pe care o avea, un tip inteligent.

Determinare?
Marius Niculae, clar.

Lovituri libere? Persoanele de față nu se exclud.
Ți-am zis, nu l-aș include pe Adrian, pentru că am jucat foarte puțin, dar cu excepția mea, Adrian Mutu.

Cum funcționa rotația între el, Ganea și Dănciulescu

Vorbeai de Ganea mai devreme. Cum a fost cu acel sistem de rotație la Dinamo? Erai tu, Ganea și cu Danciu. Cum vă alegea Rednic?
Nea Mircea a preluat echipa în vara lui 2006 și a făcut câteva transferuri. Atunci a venit și Ganezu’. Am făcut un cantonament scurt la Săftica și am plecat într-un turneu în Franța în acea vară. Am disputat cinci sau șase meciuri amicale și toți am fost în formă foarte mare, și eu și Danciu și Ganezu’. Practic, noi jucam atunci 4-4-2, dânsului îi era foarte greu să aleagă doi dintre noi. Înainte de primul meci, după ce s-a tras țintarul, eram în cantonament la Săftica și, cu o seară înainte, Nea Mircea ne-a chemat pe toți trei în sala de ședințe ca să ne spună că practic nu știe pe cine să aleagă, pentru că eram toți trei în formă și că tragem la sorți. Bineînțeles, bățul scurt l-am tras eu. Eu am fost primul care stătea pe bancă. După aceea, fiecare atacant juca două meciuri consecutiv ca titular, după aceea pe bancă.

Deci dacă dădeai, să zicem, în al doilea meci, 3-4 goluri, nu conta. Oricum erai rezervă apoi.
După vreo cinci-șase etape, ne-a spus, când se așează clasamentul, probabil vor rămâne titulari doar cei care sunt într-o formă foarte bună. Culmea, am fost trei într-o formă foarte bună.

Dar tu ca antrenor, ai apela la o astfel de metodă?
Nu, pentru că n-am avut trei atacanți de nivelul acesta (n.r. râde).

Dinamo are nevoie de atacanți pentru noul sistem de joc

Dinamo de acum ce părere ți-a lăsat?
Am văzut un rezumat, imagini din meci. La ce ocazie au avut, nu cred că ar fi meritat să piardă. Nu știu dacă ar fi meritat să câștige, dar e clar că s-a schimbat foarte mult structura echipei. În primul rând, jucătorii care au plecat, de mare valoare. În al doilea rând, sistemul. Gândiți-vă că acești băieți au jucat aproape doi ani de zile alături de Kopic într-un sistem. Acest antrenor care a venit acum joacă în alt sistem, total diferit, cu doi atacanți.

Crezi că se potrivește cu ce atacanți are Dinamo acum?
Pentru primul meci, nu cred. Dar, din ce am înțeles, sunt în discuții cu alți atacanți. E clar că trebuie să aducă pentru acest sistem niște atacanți care să se completeze foarte bine. Cel mai bun exemplu este din trecutul nostru, vă spun din propria experiență, eu cu Danciu. Eram două tipuri diferite de jucători, el era jucător de travaliu, alerga foarte mult. Eu eram un jucător cu alte calități, execuții în fața porții, nu alergam la fel de mult cât alerga Danciu.

Dar exista chimia dintre voi.
Ne înțelegeam din priviri, fără să mai vorbim. Știam cu ochii închiși unde se află el, la fel și el, unde mă aflam eu, de aia am și marcat foarte multe goluri împreună.

Îți vine să crezi că au trecut 20 de ani de la ultimul titlu?
M-aș bucura să câștige titlul la exact 20 de ani de când a fost câștigat ultimul. Dar va fi greu.

Îți dai seama că Dinamo nu a mai câștigat titlul de când erai tu în teren? Te gândeai că că pot trece atâția ani?
Nu, nu m-am gândit. Te rog să mă crezi că la asta chiar nu m-am gândit, că vor trece atât de mulți ani. Dinamo trebuie să treacă la următorul nivel. Deja suporterii, din ce am simțit eu, nu mai au răbdare. Adică suporterii... ok, au apreciat foarte mult că s-au făcut eforturi uriașe acum trei ani ca echipa să fie salvată, au salvat echipa la baraj, au investit după aceea... dar Dinamo nu este obișnuită cu locul doi. Atenție, locul doi! Dar noi am adus la rang de mare performanță locul șase, locul cinci, locul patru. Mare performanță calificarea în play-off!

Olăroiu l-a vrut la Steaua

Gnahore a plecat în această vară de la Dinamo, s-a dus la FCSB. Același traseu îl avusese și Politic cu un an înainte. Cum crezi că percepe aceste mutări fanul dinamovist?
Nu cred că fanii dinamoviști sunt de acord cu aceste mutări. Cu siguranță, vor avea parte de un tratament special în derby, e clar.

Tu ai avut ofertă să mergi la Steaua, nu?
Nu am avut o ofertă propriu-zisă, doar o întrebare. Nu știu dacă își mai aduce aminte Oli. Ne-am întâlnit undeva pe Dorobanți, eram la o cafenea. El era antrenor la Steaua, eu jucam la Dinamo și m-a întrebat, ‘Bă, ai vrea să vii? Uite, te vreau, te vrea și Gigi’ și am zis, ‘Nu pot, pentru că am sufletul aici, nu m-aș simți confortabil, nu aș fi fericit’. Da, ok, financiar să spunem, poate era mai bine, dar n-am intrat în detalii, n-am ajuns la aceste discuții, din start am dat răspunsul nu. Au mai fost cazuri în care mi s-a mai pus această întrebare și de alte cluburi și am refuzat pentru că am avut o dorință foarte mare atunci când jucam să-mi închei cariera la Dinamo. Din păcate nu s-a întâmplat asta... Dar nu mai e ca înainte, jucătorii să stea mult timp la un club. Acum, nici nu știm exact ce negocieri au fost între ei. Nu știm motivele pentru care au luat această decizie, de a nu mai continua cu Dinamo.

Nu-i place să fie considerat antrenor defensiv

Te așteptai la mai mult, ești mulțumit cu ceea ce ai realizat până acum în cariera de antrenor?
Nu sunt mulțumit pentru că, deși am avut un început foarte bun, am câștigat cu Voluntari, o echipă mică, Cupa și Supercupa, după aceea, n-am rămas la acest nivel. Și pentru că am făcut și niște greșeli foarte mari de-a lungul acestor ani. Eram la o echipă de Liga a 2-a și mergeau lucrurile bine, am avut oferte la Liga 1 și am refuzat. Nu am putut să trădez încrederea unor oameni care până la urmă și-au pus încrederea în mine, numindu-mă acolo. Dar au fost niște greșeli. Știi cum e, Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă.

Dar te deranja că erai etichetat ca un antrenor defensiv?
Uite aici, da. N-am antenat, de exemplu, o echipă cu jucători de calitatea celor de la FCSB sau cei de la Universitatea Craiova sau Rapid sau Dinamo. Am antrenat în mare parte la echipe mici, unde trebuie să pui foarte mare preț pe organizare. De ce? Nu că scrie la carte acest lucru, ci tot din experiența pe care am acumulat-o de-a lungul anilor petrecuți pe teren ca jucător. Eu știu ce însemna pentru mine ca atacant o defensivă dezorganizată. Pentru mine era aur. O defensivă dezorganizată dă posibilitatea atacanților adverși să marcheze foarte ușor. Asta era ideea.

A pus pe altcineva să alerge cu GPS-ul dat de Duisburg

Ce i-ai spune lui Claudiu Niculescu de la 20 de ani dacă l-ai avea în echipă?
Să aibă mintea de la 28.

Ce s-a întâmplat atunci?
La 28-29 de ani, am tratat lucrurile mult mai serios în tot ceea ce înseamnă procesul de pregătire. Da, e adevărat, când eram tânăr, eram mai boem. Tratam lucrurile puțin așa... mai lejer. Fotbalul este un lucru foarte serios. Nu îmi plăcea foarte mult să alerg atunci când făceam acele pregătiri de iarnă și de vară, cantonamentele acelea unde alergam zeci de kilometri în păduri, în pantă...

Dar spune-ne cum ai păcălit GPS-ul pe care ți l-au dat cei de la Duisburg.
În 2008 a fost asta. După 5 săptămâni de vacanță în Bundesliga, trebuia să ne prezentăm în prima zi de antrenament cu un program prestabilit pe care el ni-l dădeau în vacanță și în sensul ăsta ne dădeau fiecăruia ceasuri acasă. GPS-uri, acele centuri la piept. Și era căldură, vară... mergeam pe ‘Ștefan cel Mare’ pe pistă și mă întâlneam cu tatăl lui Marius Niculae, Sensei. ‘Hai să jucăm un tenis de picior, până să încep alergarea!’ Și la un moment dat am văzut un elev de-al dânsului de la judo care alerga într-un ritm foarte bun. Jucam noi de vreo jumătate de oră tenis și l-am văzut la bustul gol, tot alerga, cu căștile în urechi. L-am chemat: ‘n-ai vrea, dacă tot te pregătești, să te pregătești cu folos?’. Și i-am pus lui GPS-ul, eu jucam tenis, el alerga... am ajuns în Germania în prima zi de antrenament foarte bine pregătit... Dar eu am fost un caz ok, însă aveam brazilieni în echipă, argentinieni care n-au făcut nimic, au preferat să plătească acea amendă.

Băiatul lui joacă la Rapid

David Niculescu, fiul tău. Cum e să-l vezi în tricoul Rapidului?
N-am nicio problemă cu asta. Tot ce îmi doresc este să ajungă fotbalist la nivel înalt. Are calitățile necesare.

De la tine ce a luat?
Multe dintre calități, în special execuții foarte bune, are un control al mingii foarte bune. Repet, calitățile le are.

Unde te vezi peste 10 ani, la 60 de ani?
Lucrând tot în fotbal, asta e clar. Mi-ar plăcea foarte tare să dezvolt mult această academie, să am în continuare putere de muncă, să fiu sănătos. Aș avea o satisfacție personală uriașă pentru că știu ce înseamnă să lucrez cu copiii. Am dorința asta de foarte mulți ani, acest vis pe care sper să-l îndeplinesc acum.

VIDEO cu ediția integrală Interviurile Digi Sport, invitat Claudiu Niculescu

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Etichete: claudiu niculescu , interviurile digi sport

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News