VIDEO EXCLUSIV Săpunaru îi ia apărarea lui Rădoi: ”Pe mine nu m-a întrebat nimeni la BAC dacă mingea e rotundă”

• SuperLiga: Poli Iași - UTA, duminică, 18:15, DGS 1

• SuperLiga: CFR Cluj - Sepsi, duminică, 21:00, DGS 1

Acum, ajuns la 31 de ani, Săpunaru s-a reîntors în Liga 1, la Pandurii, și e în fața unui alt început. Dar nu-și uită finalurile precedente. Așa că nu ocolește subiectul Pițurcă, nici cel al Rapidului. Developează ruptura dintre națională și public și povestește cum i-a schimbat Olăroiu cariera. Despre toate acestea și multe altele vorbește brut, ascuțit, fără spațiu de recurs. Adică așa cum a jucat întotdeauna. 

Digi Sport: Cum ai ajuns la Pandurii?
Cristi Săpunaru: A fost singura echipa din România care mi-a făcut o ofertă concretă. Mi-am dorit în primul rând pentru echipa națională. Iar cu Edi am o relație de prietenie de mai mult timp. Am vrut foarte mult să-l ajut, pentru că, la ce lot avem, cred că putem ajunge mult mai sus. Anul acesta minimum în playoff. Cupele europene sunt obiectivul.

Până când ai contract?
Un an. Pot pleca în iarnă dacă o echipă este interesată și plătește o sumă, am o clauză. Dar chiar nu-mi doresc să plec până în vară. Vreau să rămân aici, pentru că eu chiar cred că putem face ceva frumos împreună.

La echipa națională te mai gândești?
Cum să nu? Îmi doresc să mă întorc și să ajut echipa națională.

Postul de fundaș dreapta a fost în ultimii ani o adevărată problemă la echipa națională.
Într-adevăr, au fost 5-6 fundași dreapta după ce a terminat Cosmin Contra. Au fost mai multe probleme, pentru că am avut și eu cearta pe care am avut-o cu domnul Pițurcă. La anumite meciuri, presa a atacat selecționerul pentru ce fundași dreapta a jucat. S-au încercat tot felul de jucători pe acel post. Dacă eram și eu altfel, poate eram la fiecare meci. Dar mama m-a făcut corect și așa o să rămân toată viața.

”Dacă-l văd pe Pițurcă, îl ocolesc”

Cum te simțeai când priveai meciurile naționalei?
M-am uitat la toate jocurile, nu am pierdut niciunul. Dar nu eram frustrat, pentru că știam de ce nu sunt convocat și știam că merit să fiu convocat. Cel care nu m-a convocat avea și el motivele lui întemeiate. Sau neîntemeiate.

Ai suferit în acea perioadă?
Foarte mult. Am fost extrem de dezamăgit. Cu toate că s-a scris odată că am vrut să mă las de echipa națională, eu nu o să fac niciodată asta. Pentru că România e țara mea și nu aș putea să trăiesc în altă țară. Dar eu am fost forțat să mă las de echipa națională. Pentru că s-au întâmplat niște chestii destul de grave pe care nu vreau să le comentez. Ele se știu, erau foarte mulți oameni atunci în jurul echipei naționale care știau ce se întâmplă și nimeni nu a zis nimic.

Dar cu Pițurcă ai mai vorbit?
Nu.

Mai există vreo șansă să vă împăcați?
Păi nu am nimic de împărțit cu dânsul. Nu m-am căsătorit cu el, nu am de ce să mă împac.

Și dacă vă întâlniți?
Dacă mă întâlnesc, îl ocolesc. Sau mă ocolește el.

”Toată lumea calcă în picioare echipa noastră națională”

Care crezi că e cea mai mare problemă naționalei actuale?
Lipsa de susținere. Cred că ne-ar trebui mai multă susținere din partea tuturor. Pentru că toată lumea calcă în picioare echipa națională. Foștii jucători care apar pe la emisiuni să nu uite că au plecat tot din iarbă, de unde am plecat și noi. Și critică în continuare. Foștii antrenori la fel. Presa din România critică naționala tot timpul. Dar constructiv cu ce venim? Tot timpul criticăm, criticăm, criticăm. De asta îl admir eu pe Gică Hagi, că el a fost singurul care a construit ceva în România la ora actuală.

Dar senzația asta a ta, că naționala e supra-criticată, e împărtășită și de ceilalți jucători de la lot?
Întrebați-i și o să vedeți că mai toți gândesc așa. Că nu e normal ca în fiecare zi când deschizi televizorul să fii criticat. Zi de zi, zi de zi. Asta e meseria noastră, bine, acceptăm criticile, dar cât să le mai acceptăm?

Dar ce critici te-au deranjat? Spune concret.

Păi s-au găsit tot felul de critici. Că am bătut pe Feroe cu 1-0, pe ăia nu știu cum... Când e bine, nu e bine. Când e rău, e mai rău. De când nu s-a mai calificat naționala? A trecut ceva timp, nu? Tot am sperat să ajungem din nou pe primul loc și când am ajuns, noi criticăm jucătorii naționalei...

”Mutu poate fi o soluție reală pentru națională la EURO”

Adi Mutu a spus că vrea să joace din nou la națională.
Eu îmi doresc ca el să rupă porțile în India și-l aștept cu cel mai mare drag la națională. Pentru că Adi Mutu e un jucător valoros și cred că și la 40 de ani voi avea nevoie de un jucător ca Adi Mutu.

Mai crezi că poate să revină din punct de vedere fizic?
Eu îl știu bine pe Mutu și vă spun că ambiția pe care o are el o au foarte puțini jucători. Iar, în momentul în care va începe să joace, poate deveni o soluție reală.

Dar Daniel Niculae, prietenul tău, nu are și el ambiția asta de a reveni la națională? E un turneu final la orizont.
El suferă în momentul de față că nu și-a găsit echipă, își dorea foarte mult să meargă afară. Eu cred că, dacă juca în continuare, era o soluție viabilă pentru naționala României. Pentru că e un jucător valoros, pe care-l cunosc de mulți ani, și care a pus tot timpul fotbalul pe același plan cu familia. Și e mare lucru în ziua de azi.

”Am avut tricou cu numele lui Pancu pe spate când eram copil”

Ai rămas dezamăgit de perioada de la Rapid?
Nu vreau să mai comentez, să comenteze cei de acolo, să comenteze anumiți suporteri, eu rămân rapidist cu sufletul și o să rămân toată viața mea.

Te mai gândești să rămâi la Rapid?
Poate o să mă întorc într-o zi, nu știu... Vom vedea.

Cum va fi să-l ai adversar pe Pancu în acest sezon?
Pancu a fost idolul meu din copilărie. A fost jucătorul pe care-l admiram tot timpul.

Aveai tricou cu numele lui?
Am avut și tricoul lui... Știe...

Și nu glumea cu tine?
Păi de ce să glumească? Să fie mândru! Că nu a fost idolul oricui. (râde).

Te așteptai să plece de la Rapid?
Niciodată. Și asta nu e vina lui. Cum nu mă așteptam nici eu să fiu tratat în felul în care am fost tratat. Nu mă așteptam să fie nici Daniel Niculae tratat așa cum a fost tratat. Dar despre Rapid să vorbească alții, noi nu avem dreptul, au alții dreptul să vorbească de Rapid.

Te mai gândești la un contract în străinătate?
Normal că da. Mă gândesc să joc și până la 38-40 de ani.

”Nu mi se pare normal ce i se întâmplă lui Rădoi”

Vrei să te faci antrenor când te retragi?
Nu știu, că nu am fire de păr albe deocamdată. Și nu vreau să ajung ca Șumi. Ați văzut cum e, săracul. După fiecare meci e mai stresat ca oricine.

Ar trebui atunci să te apuci de acum de școala de antrenori. Ai văzut ce se întâmplă cu Rădoi.
Mie chiar îmi pare rău de situația lui Rădoi. Eu l-am cunoscut ca jucător, a fost adversarul meu, ne uram reciproc pentru că unul e cu Steaua, altul cu Rapid, dar văd câtă pasiune pune ca antrenor... Eu cred că unui jucător care a făcut ceva în fotbalul mondial și în cel românesc, în primul rând, i se pot permite câteva chestii. Toată viața lui a făcut fotbal. Are 12 clase, totuși, nu e un prost. Poate să țină un discurs, poate să vorbească cu tine. Să nu poți să-i dai carnetul de antrenor pentru că nu are bacalaureat... Iar unii care stau și studiază și nu au atins în viața lor o minge de fotbal, nici nu știu dacă e rotundă sau ovală, sunt antrenori. Eu nu văd asta normal.

Dar acesta e regulamentul.
Atunci să fie schimbat. Că pe mine la Bacalaureat nu m-a întrebat nimeni cum e mingea, dacă e rotundă sau strâmbă, sau cum trebuie s-o lovesc. Faci lupte toată viața și ți se cere bacalaureat să te faci antrenor de lupte. Sau faci box toată viața. Mă duc la BAC să dau vreun pumn profesorului? Sau haltere? Îți trebuie BAC să-i înveți apoi pe alții să facă haltere? Vă întreb și eu... Sunt chestii pe care le faci toată viața. Și chestii la care te pricepi. Atunci, dacă nu ai BAC-ul, ce faci? Te apuci de furat? Dar când ajung eu la 38-40 de ani o să candidez la președinția FRF și rezolv astea.

Serios?
Nu (râde, dar dă din cap afirmativ)

”Olăroiu m-a făcut din atacant fundaș”

Când te-ai apucat de fotbal te gândeai că o să ajungi să câștigi un trofeu european?
Niciodată. Făceam scrimă la început, până când, la un antrenament, am auzit hărmălaie afară și am scos capul pe geam. Am văzut că jucau niște copii fotbal și m-am îndrăgostit imediat de jocul acesta. Dar nu m-am gândit niciodată că voi câștiga aia sau aia. Dar visam. La început să joc în Liga 1, după aceea să plec afară, să câștig trofee. Și s-au adeverit aproape toate, mai puțin unul.

Care?
Să joc la un campionat european sau mondial. Se va întâmpla, poate, într-o zi.

Erai atacant la început, nu?
Da. Și dădeam multe goluri. Până într-un sezon în care nu am mai dat niciunul. (râde).

Ce calități aveai? Erai tehnic?
Nu. Nu semănam cu nimeni, eram un atacant ciudat. Era foarte greu să-mi iei mingea, eram forțos de mic.

Și cum ai ajuns fundaș?
M-a văzut domnul Cosmin Olăroiu la un antrenament și m-a trecut în spate.

Pentru că aveai calități de fundaș? Sau că nu aveai de atacant?
Nu mi-a spus așa, în față. Era la un antrenament la care era și domnul Bolborea. Și i-a zis: ”Mitică, ia-ți atacanții, că eu fac cu fundașii!”. Și eu mă duceam spre atacanți. ”Tu! Hai!”, și a fluierat spre mine. ”Unde?”. ”Fundaș de azi”. Și așa am rămas...

”Puteam lua Champions League cu Porto”

Cu foștii tăi colegi de la FC Porto ai mai ținut legătura?
Cu Cristian Rodriguez și cu James am mai vorbit o dată. Nu am ținut legătura. Îmi pare rău că nu am câștigat Champions League atunci, că echipa aia merita. Era o echipă frumoasă. Dacă luați jucătorii, Otamendi, Guarin, Moutinho, Hulk, Falcao, James Rodriguez, și vă uitați unde au ajuns și cât au valorat... Îmi aduc aminte și de Supercupa cu Barcelona lui Guardiola, cea mai bună Barcelona. Cred că am fost singura echipă din Europa care am reușit un 40 la sută posesie, și asta cu oameni eliminați. Era ceva... Cu toate că nu era prea amuzant să joci cu ei. Trebuia să fugi non-stop după minge.

Acelea au fost cele mai frumoase momente. Dar cele mai grele?
(oftează). Acel 1-0 cu Steaua. Cu bricheta.

Nici acum nu ai depășit momentul?
Nu o să-l pot uita niciodată. Cred că a fost cea mai mare dezamăgire a mea ca fotbalist.

Cum crezi că ești perceput de public?
Arogant... La un moment dat eram văzut ca un criminal, că le rupeam picioarele mai multor jucători. Apoi zeflemist, că nu băgam lumea în seamă...

Dar tu cum te-ai caracteriza?
Vesel și sufletist. Niciodată nu am fost arogant, pentru că de mic am fost sărac. Și, să știți, sunt mai rușinos de fel. Asta aș schimba dacă aș putea. Atunci să fiu arogant, să se vadă diferența (râde).

Etichete: sapunaru , program digisport , cristi sapunaru digisport , sapunaru interviuri reportaje , interviuri si reportaje digisport , sapunaru rapid pandurii interviu

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News