Liga 1 s-a inecat

Liga 1 s-a înecat

Rândurile scrise nu pot cuprinde situaţia disperată în care află liga României. Avem un sezon cu multe goluri, cu o echipă imbatabilă, cu mulţi portughezi şi cu o prezenţă europeană consistentă care, din fericire, maschează tabloul trist. În România sunt echipe multe aflate în pragul retrogradării/desfiinţării din cauza lipsei banilor. Totul, dintr-o promisiune nejustificată a şefilor fotbalului românesc, ce pare acum de-a dreptul meschină.

Atunci când Liga 1 a revenit la sistemul cu 18 echipe, şi în liga a doua au fost gândite trei serii supraaglomerate, pline de formaţii mai mult sau mai puţin profesioniste. La câţiva ani distanţă, din liga a doua se retrag 6 cluburi în jumătate de sezon, iar prima divizie, surpriză!, nu se mai poate susţine în actualul format. Cu adevărat, nimeni nu s-a gândit în urmă cu câțiva ani la niște lucruri elementare, precum:

- mărirea costurilor de deplasare şi de organizare, din cauza distanţelor mai mari (mai multe oraşe)
- permiterea populării Ligii 1 cu fotbalişti autohtoni de la patru nou-promovate, dar necompetitivi din cauza nivelului slab al unei ligi secunde şi mai "diluate"
- împărţirea drepturilor TV la mai multe cluburi, fapt ce micşorează în final "porţia" şi bugetul fiecăruia
- creşterea simțitoare a plafonului salarial mediu - nejustificat şi artificial - din cauza numărului mare de fotbalişti prezenți în "elită"

La câteva sezoane distanţă a devenit evident că, a avea 70 de echipe în primele trei divizii, necesită finanţări mult prea mari pentru condiţia unei ţări ce a trăit pe credit din 2005 până astăzi. La fel ca oamenii care nu-şi mai pot plăti ratele la plasme, patronii Ligii 1 nu mai au de unde şi nici nu mai au de gând să scoată milioane de euro din buzunar, doar pentru onoarea (?) de a juca într-un campionat intern din ce în ce mai pătat.

România este ţara în care sacii cu bani sunt feriți de autorităţi şi de fiscalitate cu o precizie criminală, care uneori te pune pe gânduri. Sigur, 50.000 de euro "la pungă" înseamnă mult TVA recuperat, dar în unele locuri, poate însemna şi un penalty inventat sau un autogol curios. Florian Walter merge des la DNA, Cornel Penescu şi George Becali au fost încarcerați, iar tot grupul "Dosarul Transferurilor" încă aşteaptă un deznodământ. Acum nici nu mai pare întâmplătoare retragerea lui Cristi Borcea la Miami, departe de clinchetul din ţară, desigur, fără să ne referim la clopoţeii de Crăciun.

Cu siguranţă îndurerat, după cheltuielile uriașe suportate, Borcea lasă Dinamo să piară, la fel cum face şi George Copos la Rapid. Ultimul iese însă mai câştigat, deoarece toate datoriile echipei vor intra tot în conturile sale, lăsând în urmă fotbalişti bulversaţi, fani disperaţi şi multă mizerie de curăţat. Mai departe, Adrian Porumboiu are meritul de a-l fi prezentat României pe Wesley, dar şi el pare să-şi fi făcut inimă rea cu prea multe locuri 2 şi nicio satisfacţie concretă. Fără el, încă o echipă ar pica în anonimat.

Când s-a produs schimbarea la 18 echipe, Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir au obţinut multe voturi (de la multe cluburi) şi au vândut tuturor "mitul european", care presupune o ligă de nivel înalt, reglementată financiar, productivă şi cu fotbal în dezvoltare, graţie numărului mare de echipe angrenate. În România s-a eşuat însă lamentabil, deoarece ideea de finanţare sănătoasă este inexistentă pe alocuri, exceptând poate echipele patronate de bogaţi. De aceea nu ar trebui să mire că Steaua (Becali), Vaslui (Porumboiu), CFR (Paszkany) și Astra (Niculae) stau sus, în vreme ce marea majoritate a cluburilor din campionat au ca PRINCIPALĂ ŞI REALĂ grijă plata salariilor!

Unii au câștigat însă bătălia. Dumitru Bucşaru (căruia ANAF i-a deschis recent dosar) a făcut profit şi performanţă, iar Mittal Steel a plecat de la Galaţi şi mai bogată decât atunci când a venit! Un pot norocos de câteva milioane cu Oţelul, după care fuga din ţară şi sănătate! Mai rămân micuţele echipe ce depind de autorităţi locale şi sponsorii subţiri, din ce în ce mai puţin generoşi în perioadă de criză. Cam puţine resurse, atunci când noi visăm să fim în elita fotbalului european.