Moş Nicolae poartă şalvari

"Vampirul transilvănean" a reuşit cea mai prestigioasă victorie din istoria participărilor româneşti în cupele europene, dar Braga a ţinut cu Galatasaray şi CFR Cluj a ratat calificarea în optimi, deşi a strâns 10 puncte rotunde în grupa H. Rămânem cu amintirea unui gol epic, dar şi cu o frustrare devenită deja obişnuinţă: în rarele momente în care avem rezultate, ghinionul la "indirecte" ne loveşte decisiv. 

Au trecut nişte ani buni de când englezii se chinuiau să pronunţe numele lui CFR Cluj, pe vremea când Yssouf Kone, Eugen Trică şi Sebastian Dubarbier se băteau de la egal la egal cu Chelsea. Între timp, după multe milioane încasate şi alte milioane cheltuite, CFR a devenit o certitudine fotbalistică şi o prezenţă constantă în grupele UCL, dovedind că "abatorul" de antrenori din Gruia are nişte repere fixe şi un ţel obiectiv - obţinerea REZULTATELOR acolo unde contează cel mai mult, în competiţiile europene, singurele care te validează ca un club de fotbal de prestigiu.

Paulo Sergio probabil că nici n-a apucat să afle ce sunt ţuica şi sarmalele, că a ajuns deja un tehnician adulat, care are parte de un credit generos la Cluj. Creditul oferit de boss-ul Paszkany rareori se întinde pe o durată mai mare de 6 luni, dar, măcar de acest Crăciun, portughezul se poate bucura în voie de mirosul de brad şi cel de portocale. Iar asta pentru că CFR respiră un fotbal plăcut şi promiţător, chiar şi de pe locul 6 în campionat.

Din păcate însă, numai nouă ni se putea întâmpla ca o victorie pe "Old Trafford" să ajungă să nu conteze. Cârcotaşii vor spune că Alex Ferguson şi-a privit relaxat la lucru rezervele, dar orice pasionat de fotbal vă va garanta faptul că scoţianul nu stă niciodată relaxat. Nici atunci când pierde, nici atunci când câştigă. Iar o echipă a lui United care-i are în componenţă pe De Gea, Rooney, Chicharito, Giggs şi Scholes nu poate decât să te facă să simţi că şi un eşec la limită este un rezultat onorabil (obiectiv adoptat de brava noastră campioană Oţelul Galaţi). Dar iată că CFR nu s-a mulţumit cu atât şi a luat "diavolul" de coarne!

Calificaţi în optimi sau nu, ardelenii au câştigat mai mult decât un meci pe Old Trafford. Va rămâne în istorie eurogolul (am atâtea epitete în minte!) lui Luis Alberto, pe care nici Schmeichel, Van der Saar şi De Gea, stând unul peste altul, nu l-ar fi putut opri. Rămâne şi maniera de joc care a dus la acest 1-0 splendid, pentru că "diavolii" n-au fost cu mult superiori, iar Rooney s-a confundat, timp de 90 de minute, cu orice atacant anonim din Liga 1. Deşi Felgueiras a făcut (din nou) minuni, jocul cursiv şi consistent al CFR-ului a oferit în cele din urmă premisele victoriei pe cea mai fascinantă arenă fotbalistică din lume. Evident, meritul lui Paulo Sergio este incontestabil. Paulo Sergio, care în minutul 90+2 a râs de tactica lui Olăroiu de pe "Riverside" şi l-a schimbat pe Sougou cu un atacant veritabil, în loc să trimită pe teren toţi fundaşii pe care-i avea pe bancă.

Poate că unii ar invoca norocul clujean, dar Iuliu Mureşan ar râde hâd în faţa oricărui susţinător al acestei teorii. Auzi, noroc! O fi noroc să baţi pe United, să faci instrucţie cu Braga, să pleci nebătut de la Istanbul şi totuşi să termini grupa doar pe locul 3? Fotbalul pare nedrept uneori, iar impresia generală este că Galatasaray nu a arătat nimic în plus faţă de CFR pentru a obţine calificarea. Este o echipă care presează doar prin atitudine, care nu prea pasează, dar care centrează exasperant de mult. O echipă fără strălucire, dar cu nerv, care pe deasupra îl are şi pe Burak Yilmaz, cel mai bun produs de atac turcesc de la Hakan Şukur încoace.

Ne-a depăşit la limită Galatasaray din două motive: 1) turcii chiar şi-au propus să iasă din această grupă, încă din toamnă, în vreme ce CFR a început să spere la optimi abia prin minutul 60 al ultimei etape. 2) CFR a făcut unul dintre cele mai slabe meciuri din ultimele sezoane chiar la returul cu Galata, meci decisiv care i-a înviat pe războinicii lui Terim. Am putea să mai găsim şi alte motive, unele începând cu "Jose Peseiro...." sau cu "Eliminarea lui Aguirregaray...", iar altele cu "Gafeur-ul de Quim...". Orice explicaţii de genul am găsi însă, nu am face decât să acutizăm durerea. CFR a fost mai aproape ca niciodată de optimi, fiind repartizată într-o grupă accesibilă, dar în ziua în care aşteptam marea sărbătoare, turcii au profitat că noi eram la meci şi ne-au furat calificarea din ghetuţe.

Acum, în Gruia se aşteaptă tragerea la sorţi a "16"-imilor Europa League. Tot e ceva, când te gândeşti că Dinamo şi Rapid sunt mai aproape de desfiinţare decât de Europa şi când singura echipă românească care arată perspective încurajatoare este Steaua lui Reghe. Această Stea care poate proba pe 6 decembrie 2012 ghinionul proverbial cu care (ne place să credem că) se confruntă fotbalul românesc de decenii încoace: oare chiar este posibil să avem două echipe cu 10 puncte eliminate din grupe? Brrr....ce Moş Nicolae zgârcit am avea în acest an.