Dacă Turan ar da și goluri!

Dacă Arda ar da și goluri mai multe. Asta voiam să spun în titlu, dar nu mi-a ajuns spațiul. Arda Turan e dintre puținii jucători ai lui Atletico Madrid ce pot pretinde un premiu consistent după acest meci retur cu Bayer Leverkusen. Un meci urât, cenușiu, friguros, cam ca vremea de la Madrid la acea oră. Un meci în urma căruia Atletico merge mai departe în Champions League, dar mai departe merg și semnele de întrebare pe care această echipă le-a generat în ultima vreme. Paradoxal, de la acel 4-0 cu Real Madrid în campionat, lucrurile n-au mai mers așa cum trebuie la campioana Spaniei. Iar asta se vede, indiferent cât de mare ar fi euforia dată de calificare.

Dacă Arda ar fi și un finalizator pe măsura jocului pe care-l generează, ar fi ideal. Dacă Arda ar avea constanță în jocuri, ar fi fotbalistul ideal. Turcul are însă o doză de superficialitate, aproape la fel e mare pe cât are clasă, care uneori câștigă bătălia în fața talentului. Chestiune balcanică, ar zice unii. Posibil. Marți seară, Arda Turan a fost cel mai bun om al lui Atletico. A părut în multe situații vărul turc al lui Andres Iniesta. Acel Andres Iniesta, nu cel de azi, care e departe de formidabilul ”don Andres” de acum vreo 3-4 ani. Arda Turan aduce plusul de inventivitate într-o echipă cu alte valențe, să-i zicem muncitoare, unde gleznă fină precum a turcului ar mai avea doar Koke, dar nici el în exces. Și, ca să fim sinceri, nici nu cred că ar mai încăpea încă una în filozofia propusă de Diego Simeone. Marți seară a fost și Cani pe teren. Gleznă fină, nimic de zis, omul a fost luat de Villarreal în 2006, cu bani destul de mulți, în calitate de cel mai bun pasator al unui campionat în care jucau, printre alții, Zidane, Ronaldinho, Xavi, Deco sau Beckham. Dar Cani nu e omul pentru potrivit pentru acest Atletico, sincer nici n-am înțeles prea bine de ce a fost adus. Probabil că la vară va pleca. Arda, în schimb, este. 

Nu-s puțini cei care spun că-n Bundesliga aspectul tactic e de multe ori neglijat. Și că foarte mulți antrenori nici nu lucrează această latură. Wolfsburg a câștigat un titlu, acum câțiva ani, cu Magath antrenor, fără să apeleze la acest aspect. Dar lucrurile s-au cam schimbat, iar defilarea pe care Bayern-ul lui Guardiola o reușește în campionat vine și din această dominare pe care o impune, din punct de vedere tactic, față de mulți adversari. Leverkusen a făcut un meci prost pe ”Calderon” în fața unui adversar care a jucat, la rându-i, prost. Nu și-a propus mare lucru, i-a fost frică să încerce, deși se vedeau clar carențele celor de la Atleti. S-a jucat foarte puțin, de exemplu, pe partea lui Gamez, care, era limpede, nu se simțea tocmai bine. Nu s-a insistat deloc pe zona lui Miranda, deși nici brazilianul nu se simțea bine. Schimbările au fost post pe post, nici o alterare a modulului inițial, nici o tentivă de a surprinde. Ceea ce s-a întâmplat la loviturile de departajare poate fi un alt exemplu că fotbalul te mai și pedepsește câteodată. Așa cum e, cu stilul său atât de cunoscut, Atletico a fost echipa care a servit fotbalul marți seară. Iar felul în care Toprak a bătut un penalty aproape decisiv ar trebui, dacă nu trimis la DNA-ul nemțesc, măcar îndreptat spre un cabinet medical. Pe comentariu în direct am fost ușor surprins și am spus că eu crezusem că Toprak se dusese să-și așeze din nou mingea, eventual la solicitarea arbitrului. Mulți au luat-o drept glumă, dar eu chiar am fost serios, căci nu mi-a venit să cred că te poți îndrepta atât de agale și delăsător ca să execuți un penalty așa de important. Măcar Kiessling a vrut să dea tare și a dat peste poartă, iar lacrimile sale de după trădau un onorabil sentiment de vinovăție.

Revenind la Atletico, această calificare în ”sferturi” are părțile ei bune, dar poate aduce după sine o veste grozavă. Parțile bune vin din faptul că, rămânând în competiție, echipa are marjă de creștere. În plus, aici depinzând și de sorți, Atletico ar putea redeveni în ”sferturi” echipa outsider, echipa cu șansa a doua, postură care i-a convent foarte mult. În afară de Monaco și, poate Porto, deși FC Porto e o echipă tare frumoasă prin fotbalul pe care-l propune, dar tocmai de aceea vulnerabilă în fața lui Atletico, în afară de cele două deci, celelalte posibile adversare ar pleca din poziția de favorite într-un eventual duel cu Atletico. Ceea ce tare-i convine lui Simeone. El poate pune în scenă din nou stilul cu care a reușit anul trecut să ia campionatul în Spania și să fie la un minut distanță de a câștiga Liga Campionilor. Cu Leverkusen, Atletico a fost favorită, iar haina asta nu i-a căzut deloc bine, a cam strâns-o la umeri. Nu-i priește lui Simeone acest costum, lui ii vin bine uniformele muncitorești. Fotbalistic vorbind, evident, căci vestimentar Diego Simeone obține note destul de bune din partea specialiștilor în domeniu. 

Vestea grozavă vine chiar de la Simeone. Își va prelungi contractul cu campioana Spaniei. Actuala înțelegere expira în 2017, deci nu era o mare urgență. Noul contract îl va lega pe argentinian de proiectul Atletico până în 2021. Pentru fanii lui Atletico ar trebui să fie motiv de șampanie și artificii. Simeone e unul de-al lor, iar ei îl adoră pe argentinian. Dincolo de asta, trebuie că Simeone a pus și ceva condiții, căci la câte oferte a primit și va primi și-n continuare, partea financiară va trece în plan secund, iar partea sportivă va trece în față. Neputând să-i ofere lui Simeone contractul pe care i l-ar oferi, să zicem, Manchester City, Atletico îi va oferi garanții că drumul pe care a pornit acest club nu se va bloca în cine știe ce lucrări de mentenanță. Că dezvoltarea va continua, că vor continua să vină fotbaliști de calibru, că proiectul Simeone nu va fi blocat de cine știe ce intervenții birocratice ale conducerii. 

Bănuiesc că în vară va fi un soi de revoluție în lotul lui Atletico. Mulți dintre fotbaliști au obosit, nu mai pot susține efortul, fizic dar mai ales psihic pe care-l propune Simeone. Nu-i ușor să ții pasul cu el. Destui au o cotă foarte bună și vor aduce bani clubului, bani ce vor fi reinvestiți. Așa cum au fost aduși, de exemplu, Godin, cu 8 milioane, Miranda gratis, Jimenez cu un milion (uruguayanul din apărare, cel ce se anunță a fi de mare viitor), așa vor putea fi aduși și alții. dar și după ideile lui Simeone. Veniți cu motivația extra, aceea de a lucra cu tehnicianul argentinian. Până la vară însă mai e ceva drum. Bătălia în Primera continuă, căci locul 3 e extrem de important și de nicăieri a apărut Valencia ca o amenințare pentru prezent, dar mai ales pentru viitor. La fel cum continuă și bătălia în Champions League. În septembrie 2013, întrebam pe acest blog dacă vi se pare că există echipe care să fie sigure de calificare într-o dublă manșă cu Atletico Madrid. Atenție, era septembrie 2013, abia începuse campionatul pe care urma să-l, câștige Atletico și Liga Campionilor pe care era s-o câștige Atletico. Aceeași întrebare o pun și acum. Chiar într-o formă mai puțin bună ca-n 2103, vi se pare că echipele rămase în Champions League pot fi sigure de calificare într-o dublă mansă cu Atletico? Nu mai pun la socoteală amănuntul unui posibil retur pe ”Calderon”. Mie nu mi se pare.