Despre "Regele" lui Liverpool

Aşa cum Manchester United a avut doi jucători supranumiţi „The King”, scoţianul Denis Law şi francezul Eric Cantona, la fel, rivala „diavolilor roşii”, Liverpool, îl recunoaşte drept Rege pe un alt highlander, Kenny Dalglish. Numai că el a avut ceva de muncit pentru a se încorona monarh pe Anfield. Născut pe 4 martie 1951 la Glasgow, Kenneth Mathieson Dalglish a susţinut o probă de joc la Liverpool când avea 15 ani, dar nu l-a impresionat suficient pe managerul de atunci al „cormoranilor”, Bill Shankly, astfel că a trebuit să se întoarcă acasă. Peste câţiva ani, Shankly avea să regrete teribil acea decizie, ordonând o anchetă internă pentru stabilirea vinovaţilor privind ratarea transferului lui Dalglish, refuzând, pur şi simplu, să creadă că a fost greşeala lui!

La fel ca şi tatăl său, Kenny a fost un suporter înfocat al lui Glasgow Rangers, dar destinul a făcut ca el să devină o figură emblematică pentru marea rivală, Celtic. La un an după ce a fost refuzat de Liverpool, Dalglish a primit o vizită neaşteptată acasă din partea lui Sean Fallon, secundul legendarului manager al lui Celtic, Jock Stein. Era în mai 1967, când Fallon s-a oprit la casa familiei lui Kenny în drumul spre mare, unde urma să-şi aniverseze ziua nunţii alături de soţie şi de cei trei copii. Secundul lui Celtic le-a spus că nu va zăbovi prea mult, dar a revenit la maşină abia după trei ore cu semnătura lui Dalglish! A fost, totuşi, un moment când toată înţelegerea putea să cadă, când mama lui Kenny l-a invitat pe Fallon să viziteze întreaga casă. „M-am panicat! Toţi pereţii camerei mele erau plini cu postere şi fotografii ale jucătorilor lui Rangers, iar secundul lui Celtic urma să vadă acest lucru! Am reuşit să le dau jos aproape pe toate până când a ajuns acolo!”, a povestit amuzat Dalglish mai târziu despre acel episod. Aproape că nu a mai contat deloc acest amănunt pentru că Fallon îl „furase” pe Dalglish de la rivala Rangers. Iar Kenny avea să răsplătească această încredere cu vârf şi îndesat. A debutat în prima echipă în 1968 într-un meci din Cupa Ligii Scoţiei cu Hamilton Academical, dar a trebuit să aştepte trei ani până când va înscrie primul său gol pentru Celtic, în august 1971, din penalty într-un derby Old Firm, câştigat cu 2-0 chiar în faţa echipei sale de suflet, Rangers. Şi asta la doar şapte luni după ce a fost la un pas de tragedie: Dalglish a fost în tribune la tragedia de pe Ibrox Park la un alt derby Rangers – Celtic, pe 2 ianuarie 1971, când 66 de fani ai gazdelor au fost ucişi într-o îmbulzeală produsă la ieşirea din stadion.

Din 1971, Kenny Dalglish a devenit un jucător de bază al lui Celtic, marcând 23 de goluri în 49 de apariţii în toate competiţiile şi cucerind eventul campionat-cupă. În stagiunea următoare, a fost golgeterul catolicilor, cu 41 de reuşite, iar din 1975 a devenit căpitanul echipei. În total, Dalglish a înscris 167 de goluri în 320 de meciuri în toate competiţiile pentru Celtic şi a câştigat de patru ori titlul de campion, patru Cupe ale Scoţiei şi o Cupă a Ligii. Tot în perioada în care juca pentru „The Hoops”, Dalglish a debutat pentru echipa naţională pe 10 noiembrie 1971 într-un meci cu Belgia, câştigat cu 1-0 în preliminariile EURO 1972. Primul gol în tricoul Scoţiei l-a marcat peste un an, pe 15 noiembrie 1972, în victoria cu 2-0 în faţa Danemarcei din calificările pentru Cupa Mondială din 1974. Scoţienii au ajuns la turneul final din Germania, unde au părăsit competiţia după faza grupelor, deşi nu au pierdut niciun meci. Dalglish a mai jucat la Cupa Mondială din 1978, când a înscris împotriva Olandei într-un succes de răsunet al Scoţiei cu 3-2, şi 1982, unde a punctat în faţa Noii Zeelande, însă mereu naţionala sa nu a putut trece de grupe. El a fost inclus iniţial şi în lotul pentru turneul final din 1986, însă nu a mai ajuns în Mexic din cauza unei accidentări. Kenny Dalglish a rămas în memoria fanilor scoţieni şi pentru cele două goluri marcate împotriva rivalei tradiţionale, Anglia. În 1976, a înscris reuşita decisivă într-un succes memorabil obţinut pe Hampden Park, după ce i-a trecut mingea printre picioare portarului Ray Clemence, iar un an mai târziu a marcat şi pe Wembley în victoria cu 2-1 a Scoţiei. Dalglish a rămas până în prezent recordmanul de selecţii în naţionala scoţiană, cu 102 prezenţe, şi de goluri înscrise, 30, performanţă pe care o împarte cu Denis Law.

Pe 10 august 1977, Kenny Dalglish a fost cumpărat de Liverpool pentru 440 de mii de lire sterline, o sumă record pentru un transfer realizat între cluburi din Marea Britanie. El a fost adus de managerul Bob Paisley, succesorul lui Bill Shankly, tocmai pentru a-l face uitat pe Kevin Keegan, vândut la Hamburg. Kenny nu doar că va face lejer acest lucru, dar îşi va pune amprenta într-o manieră unică asupra grupării de pe Anfield, fiind comparat cu miticul rege Midas, a cărui atingere transforma totul în aur. La trei zile după ce a semnat cu Liverpool, Dalglish a preluat tricoul magic cu numărul 7, ce îi aparţinea lui Keegan, şi a debutat în Supercupa Angliei împotriva lui Manchester United. Peste o săptămână, pe 20 august, marca în prima sa partidă în campionat, pe terenul lui Middlesbrough, iar trei zile mai târziu îşi deschidea seria golurilor pe Anfield într-un duel cu Newcastle United. Primul sezon a fost de vis: a înscris 31 de goluri în 62 de meciuri, printre care unul în Supercupa Europei, câştigată cu scorul de 7-1 la general în faţa lui Hamburg, dar şi reuşita decisivă din finala Cupei Campionilor Europeni, câştigată cu 1-0 în faţa lui FC Bruges pe Wembley! Atât de iubit a fost Dalglish de suporterii lui Celtic încât aceştia nu au privit deloc cu ochi buni plecarea idolului lor la Liverpool şi mulţi dintre ei l-au huduit în august 1978, când a revenit pe Celtic Park pentru a juca într-un meci omagial pentru managerul Jock Stein.

În al doilea său sezon pe Merseyside, Dalglish a marcat 21 de goluri în campionatul Angliei, ceea ce avea să devină un record personal, şi a fost desemnat Jucătorul Anului de Asociaţia Jurnaliştilor Sportivi, iar Liverpool a cucerit primul său titlu cu el pe teren. Mai mult, din 1978 până în ediţia 1980-1981, Kenny a fost prezent în toate partidele jucate de Liverpool în liga engleză! „Dintre toţi jucătorii alături de care am jucat sau pe care i-am antrenat în peste patru decenii, el este cel mai talentat”, a declarat managerul Bob Paisley despre Dalglish, care a devenit în 1983 primul jucător din istoria fotbalului britanic care ajunge la 100 de goluri pentru o singură echipă. În acelaşi an, a fost votat din nou Jucătorul Anului de presa de specialitate din Anglia, iar sezonul 1983-1984 avea să fie cel mai bogat din punct de vedere al trofeelor cucerite: campionatul, Cupa Ligii şi Cupa Campionilor Europeni, câştigată la penalty-uri în faţa Romei. În total, Kenny Dalglish a obţinut cu Liverpool şase titluri, o Cupă a Angliei, patru Cupe ale Ligii, trei Cupe ale Campionilor şi o Supercupă a Europei.

În 1985, după tragedia de pe Heysel, managerul lui Liverpool, Joe Fagan, a demisionat, iar Kenny Dalglish a devenit antrenor-jucător al „cormoranilor”. Cum toate cluburile engleze erau suspendate din competiţiile europene, Dalglish a câştigat în stagiunea 1985-1986 trofeele interne, titlul, cupa şi supercupa. Era primul event din istoria lui Liverpool, realizat cu un manager debutant de doar 35 de ani! Dalglish a continuat să şi joace, chiar dacă a făcut-o din ce în ce mai rar, până în 1990, când a disputat ultimul său meci oficial.

King Kenny a fost parcă urmărit de mari dezastre în fotbal. După drama de pe Ibrox Park din 1971, el a mai trăit tragedia de pe Heysel, unde 39 de spectatori au fost ucişi înaintea finalei Cupei Campionilor de la Bruxelles cu Juventus, dar şi dezastrul de pe Hillsborough din 1989, soldat cu moartea a 96 de fani ai lui Liverpool. Dalglish a oferit un suport necondiţionat familiilor victimelor de la Sheffield şi a asistat la majoritatea funeraliilor, participând până la patru înmormântări pe zi. Mai mult, el a fost un membru activ al campaniei „Justice for 96”.

Ca antrenor al lui Liverpool, Dalglish a cucerit de trei ori titlul şi două Cupe ale Angliei, dar nu şi-a putut conduce echipa şi în Europa, iar în februarie 1991, a plecat de la Liverpool la Blackburn Rovers, pe care a promovat-o imediat în prima divizie. În 1995, a dat marea lovitură, cucerind titlul în Premier League, primul pentru club după o aşteptare de 80 de ani! Imediat, după acest succes major, a fost numit director sportiv la Blackburn, dar a demisionat la sfârşitul următorului sezon. Ajuns la Newcastle United în 1997, Dalglish a reuşit o clasare pe locul secund în Premier League, apoi a dus echipa în finala Cupei Angliei din 1998, pierdută în faţa lui Arsenal, însă a fost demis de patronul Freddy Shepherd în urma unui sezon ratat în campionat. În februarie 2000, Dalglish a devenit managerul lui Celtic Glasgow, cu care a cucerit o Cupă a Ligii Scoţiei, dar la scurt timp după acest triumf a părăsit clubul.

În 2009, King Kenny a revenit la Liverpool din rolul de ambasador al grupării de pe Anfield, iar în 2011 a fost numit manager după demiterea lui Roy Hodgson. El a reuşit să cucerească o Cupă a Ligii în 2012, an în care a mai pierdut finala Cupei Angliei, dar aceste rezultate nu l-au ajutat să continue pe banca lui Liverpool. Totuşi, a rămas în cadrul clubului cu titlul onorific de director non-executiv, iar pentru toate realizările sale, Kenny Dalglish a fost votat în 2006 de fanii „cormoranilor” cel mai bun jucător din istoria lui Liverpool. În plus, cititorii revistei FourFourTwo l-au desemnat în 2009 drept cel mai mare atacant din istoria fotbalului britanic.