După cine aleargă Messi

Don Pedro Telmo Zarraonandia Barturen Oñarte-Sagasti Zabala juca împreună cu prietenii cărţi, într-un bar din Erandio, când au dat năvală câţiva tineri, aproape urlând: “Don Pedro, don Pedro, Telmito le-a dat gol englezilor, le-a băgat mingea-n poartă, golul victoriei, am câştigat cu 1-0!” Bătrânul i-a privit pe deasupra ochelarilor de parcă-i mustra că l-au deranjat şi a răspuns cu o voce mirată: “Ah, da? Eu habar n-am ce e aia o minge!”

Meciul s-a jucat la amiază. Lumea ciorchine în tribune, vreo 80.000, stadionul uriaş: Maracana. Când a ieşit în gura tunelului, Telmo şi-a zis în barbă: “Ăsta e meciul secolului!” Englezii, veniţi prima oară la un Mondial, aveau nevoie de victorie. Spaniolilor le ajungea egalul şi se calificau în grupa finală de patru.

Abia începuse repriza a doua. De prima scăpaseră fără mari bătăi de cap. Englezii nu prea ajunseseră prin careul spaniol. Ramellets a degajat din 6 metri direct la Alonso, care a centrat spre Gainza. Piru, care-i era frate de atac şi la Athletic Bilbao, s-a ridicat deasupra englezilor şi l-a simţit pe Telmo cum pleacă spre poartă. I-a trimis cu capul şi acesta a şutat direct în plasă, pe lângă Bert Williams. Aşa s-a marcat cel mai important gol din cariera lui Zarra.

Cumva, cu golul ăsta, viaţa, fotbalul, cineva, parcă i-a jucat o festă. A înscris cu piciorul cel mai important gol pe care l-a dat vreodată, tocmai el, despre care se spunea că el al doilea cap al Europei, după Winston Churchill. Aşa de bine ştia să lovească cu capul în minge!

Telmo Zarra a jucat atacant central pentru Athletic Bilbao 15 ani, iar când a plecat de pe San Mames, în 1955, a lăsat în urmă 252 de goluri, în doar 278 de partide, în Primera, cifră pe care n-a depăşit-o încă nimeni. Şi până anul trecut, a deţinut şi recordul de goluri într-un singur sezon, 38. A fost de şase ori golgheterul campionatului, ceea ce n-a mai făcut nimeni după el, a dat cele mai multe goluri într-o finală de Cupă, 4, de asemenea unic, şi cele mai multe în istoria competiţiei, 88. Are cea mai bună medie de goluri la naţională: unul pe meci. În 20 de selecţii a înscris de 20 de ori.

Toate astea s-au întâmplat într-o epocă în care fault se fluiera doar dacă se rupeau oase, iar eliminările erau trei într-un campionat întreg. “Dacă erai centru atacant, fundaşii aveau grijă să fii mort când intrai prin careul lor”, îşi amintea acum 20 de ani, cu umor, Zarra.

Şi dacă tot discutăm despre recorduri care trebuie doborâte, când Zarra a înscris 38 de goluri într-o singură ediţie de campionat, 1950-1951, jucase 30 de meciuri. Cu patru ani înainte, dăduse 34 de goluri în 24 de partide. Campionatul avea 16 echipe de doar doi ani, înainte fiind doar 14. Adică, mai puţine jocuri în care să arăţi ce atacant eşti! Iar Zarra a fost unul dintre cei mai mari ai lumii la vremea lui, sigur cel mai mare al Spaniei.