Am recâștigat publicul de națională

După atmosfera extraordinară din final de august de la CFR-Basel, atunci când ardeleneii au forțat și au reușit calificarea în grupele Ligii, într-o seară de septembrie am fost cu toții luați prin surprindere de valul de susținere și entuziasm, creat de echipa națională. Modestă, muncitoare și onestă, actuala trupă a lui Pițurcă a reușit să trezească în fani sentimente pe care zgubiliticii din alte generații nu reușiseră să le scoată la lumină.

Se verifică o dată în plus faptul că marea masă a suporterilor reprezintă un barometru care nu dă greș aproape niciodată. Ei simt, nu au nevoie să știe, să vadă, să verifice informațiile din trei surse. Nu au nevoie de dovezi că unul și-a rupt piciorul în bar, nu la tenis cu piciorul, că altul a fost la streaptease sau ca alții au băut până dimineața. Toate astea le-au perceput în campaniile ratate. Pentru că suporterul de rând poate fi taximetristul care îi ajuta să fugă din cantonament în mandatul lui Iordănescu, pentru că suporter de rând era vameșul care îi vedea plecând de la lot duhnind a băutură și cu ochii cât cepele după vreo înfrângere rușinoasă, pentru că suporterul de rând putea fi peștele la care apelau în preziua partidei, etc.

Acum au o națională cinstită, căreia îi acceptă limitele, bâlbele, ezitările. Ei nu pot suporta să fie păcăliți, să fie luați de sus. I-au scandat numele lui Mățel, pentru că s-a lansat într-un duel pentru integritatea sa la o minge ce părea pierdută, l-au aplaudat pe Raț pentru că în minutul 80 și ceva a băgat o alunecare în zona moartă a terenului și a meciului. Și așa mai departe. Și l-au taxat pe Tănase pentru că avea accese de miserupism ce contrastau puternic cu atmosfera, cu starea de spirit.

Fiecare om venit peste cele câteva mii pe care îi estimam înainte de joc reprezintă o realizare mai mare decât punctele și golurile din acest start de campanie. România și-a recăpătat o parte cu publicului și odată cu asta o bucată de identitate. De aici, Pițurcă e dator să construiască mai departe. Și, dacă va pune și un strop de estetică fotbalistică în râvna aceasta dedicată, surprizele din tribune vor fi și mai mari decât cu Andorra. Pentru că mai important decât o calificare, mi se pare o redefinire, o redimensionare, o reinventare a ideii de națională.