Anacronica echipă managerială a câinilor

De azi Negoiţă intră pentru mine în galeria patronilor păcălici sau, mă rog, păcălicioşi! Care m-au păcălit pe mine! În sensul că am avut aşteptări, grăbindu-mă să interpretez într-o cheie favorabilă discursul şi comportamentul. Păţiţi cu atâţia şi atâţia indivizi trecuţi prin fotbalul românesc, am căutat în fiecare cetăţean „mai spălat” modelul conducătorului ideal. Am fost tentaţi să acordăm cecuri în alb, tocmai pentru că ne doream să se schimbe ceva, să vină cineva din urmă, să avem un pionier care să impună un alt tip de a face business în fotbal. Vă ţin nervii să înşiruim nişte nume?!

Nu, nu mă refer la clasicii Copos, Badea, Becali, Borcea, Turcu, Porumboiu, Penescu...Mai zic? Mai sunt...Unii, săracii, nici nu mai sunt...Puiu, Sechelariu...Atunci când au apărut şi au încercat să impună un alt tip de retorică am zis şi despre Iancu, şi despre Paszkany, şi despre Bucşaru: „Poate ăsta e!” Sau ăsta, sau ăsta...

Aşa am fost tentat să zic şi de Negoiţă...New Dinamo, marketing, intenţii bune, planuri, targeturi, strategie. Bla-bla-uri! Nu stau să analizez ce, cum şi cât a făcut Teja. Aş intra într-un joc stupid, penibil şi neserios să încerc să mă pronunţ asupra a ceea ce poate aduce un cetăţean într-o societate în 5 (cinci) meciuri şi nici trei luni. Chiar nu mă interesează care a fost greşeala mai mare numirea sau înlăturarea lui, pentru că e clar dat fiind intervalul amintit că undeva e o greşeală imensă din punct de vedere managerial. Logica de om normal e simplă: dacă tot ai făcut un pas, asumăţi-l şi nu da înapoi înainte de a fi sută la sută sigur că mergi într-o direcţie greşită.

Aşa cum numirea lui Stoican ar reprezenta tot teoretic vorbind recunoaşterea incapacităţii de a conduce, pentru că tot acum trei luni decideai să îl dai afară. Restul sunt probleme interne, frecuşuri, lupte, poliţe, încordări de muşchi. Suporterul dinamovist are tot dreptul să fie o dată în plus dezamăgit, pentru că asistă neputincios la o interminabilă bâjbâială managerială, ascunsă în spatele unor termeni updataţi anului 2015. Imaginea lui Constantin Anghelache acceptând provocarea la ice bucket challenge vorbeşte de la sine despre ce se întâmplă acolo. Se simulează reinventarea, vioiciunea, trezirea la realitate, metodele moderne, social media, dar în realitate sunt şi vor rămâne prizonierii anacroniei. Înţeleniţi în trecut, în lucrături, jocuri de interese şi reglări de conturi. Ce facebook, ce laptop? Trăiască porumbeii călători şi abacul! Faceţi loc, stau câinii roşii! De fapt, nici măcar nu stau, merg înapoi!