Brazilia și marșul ei triumfal

Mie unul mi-a fost clar că Brazilia va învinge Spania duminică noaptea în finala Cupei Confederațiilor, încă din momentul intonării imnului. Au fost niște ipostaze cu Marcelo, Luiz ori Hulk trăind efectiv „Marcha Triumfal” ce făceau și haka neo-zeelandezilor să pălească. Recunosc că nefiind un fan Barcelona, nu am cum să fiu extaziat necondiționat de jocul naționalei formată pe scheletul catalanilor. În atare condiții m-a bucurat lecția predată de mustăciosul Scolari corespondentului Del Bosque.

Brazilia a fost tot meciul ca la imn. Efervescentă, entuziastă, dăruindu-se într-un ritm nebun pe care l-au impus de la început până la sfârșit. Extratereștrii și galacticii au fost ca niște dăunătoare amețite de insecticide în imponderabilitatea de pe Maracana. Recunosc că dând citire numelor care fornează azi echipa Braziliei nu mai ai trăiești sentimentele de altădată, dar povestea lui Fred, ori poezia din tacklingurile închizătorului Paulinho plus paradoxul faptului că punctul forte al sudamericanilor este constituit de apărare fac din „auri-verde” o trupă redutabilă și cel puțin la ora asta favorită să cucerească titlul mondial.

Oricum, mai e până atunci, dar ce vreau să spun e că văzându-i pe brazilieni la imn la competiția organizată la ei acasă, m-am întors la momentele oferite de Chivu și ai lui, de fapt ai noștri, la Euro 2008 ne ofereau înaintea jocurilor cu Franța și Italia momente de neuitat. Frumos ar fi să le vedem repteate la anul în Brazilia.

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media