C-aşa-i când judecăm simplist!

Sincer, îmi propusesem să nu mai atac subiectul alegerilor federale, cel puţin până în momentul în care ele se vor fi încheiat, dar evenimentele pe care le trăiesc nu mă lasă. Halucinant dialogul, e mult spus dialog atâta timp cât a fost încheiat cu un ton de ocupat de la celălalt capăt al firului, avut cu secretarul general al FRF la Digisport Special.

Adalbert Kassai i-a făcut în opinia mea un teribil deserviciu lui Gică Popescu, atunci când a transmis un mesaj de genul: „Toţi cei care măcar se gândesc să îi bage în seamă pe ceilalţi candidaţi sunt de 2 lei. Nimeni nu are dreptul să compare măcar! În afară de Popescu, omul care trebuie să fie preşedinte, mai ales, pentru că aşa vrem noi, restul se împart în două categorii: anonimi şi tupeişti”. Nu acestea au fost cuvintele, dar cam asta e ideea. Cred că e pierdere de timp să încercăm să îl convingem pe domnul Kassai şi pe cei ca el că despre asta sunt alegerile, exerciţiile democratice în general, despre evaluare, despre a compara, despre lupte de idei, despre argumente şi contraargumente.

Ciudat şi pentru că în stânga mea domnul Avram jubila văzând revolta celor din studiou. Până atunci îi repetasem obsesiv că, din punctul meu de vedere, este un reprezentant al sistemului pe care susţine că vrea să îl schimbe şi că nu înţeleg de ce ca vicepreşedinte nu a încercat să aducă în fotbalul nostru principiile pe care afirmă că e pregătit să le instaureze ca preşedinte. Intervenţia celui care teoretic se va ocupa de scrutinul din martie deturnase atenţia şi candidatul trăia cu impresia că întrucâtva eram de partea domniei sale, contracarându-i oponentul intrat prin telefon. Nimic mai fals. Eu unul sunt mai mult de contrariat în momentul în care constat că o ipoteză abracadabrantă prinde tot mai mult contur din cauza unor oameni ca Adalbert Kassai: Avram, un exponent, din punctul meu de vedere al sistemului, devine un revoluţionar, iar Popescu, reprezentant marcant al noului val e asimilat din ce în ce mai clar cu garda veche a structurilor fedeale.

Simt nevoia să închei schimbând subiectul. Nu cred că imaginile lansate în spaţiul virtual cu Vlad Chiricheş sunt relevante. Nu neg evidenţa, omul probabil că băuse un pahar sau două în plus. Se împleticea, poesemne. Dar de aici până a pune o etichetă mi se pare distanţă. Aş încerca să evit judecata simplistă şi grăbită şi includerea lui Vlad în clubul beţivilor. Cunosc printre fotbalişti/sportivi oameni care au imaginea unor alcoolici notorii, dar care au o conduită şi un respect pentru meseria lor infinit mai puţin atacabile decât aşa-zise exemple care au abilitatea de a evita obiectivele aparatelor de fotografiat. Şi, vă asigur, nu sunt subiectiv când afirm asta.