Dinamo. O „certitudine” de baraj

Nu e despre Claudiu Niculescu, aşa cum nu a fost despre Bratu, Miriuţă sau oricare alt antrenor din era Negoiţă. Chiar nici despre Rednic, ori Andone. E vorba despre viziune, despre strategie, despre expertiză. Sau, mai bine spus, despre lipsa acestor însuşiri.

Momentul de minim al lui Dinamo e rodul unui complex de împrejurări, iar banca tehnică ori jucătorii constituie verigi mult prea slabe, ori slăbite, pentru a schimba cu ceva în bine lucrurile. Ne referim la felul în care a fost gestionat clubul din momentul depăşirii perioadei de insolvenţă. Şi aici se poate deschide o paranteză în ceea ce priveşte soluţionarea acestei proceduri, dar e deja de competenţa autorităţilor în drept.

A lipsit o unitate de gândire, un plan bine definit. Şi atâta timp cât un bun ca Dinu este în putere nu există nicio scuză că nu i s-a solicitat un concept tehnic, administrativ şi de imagine omului cu valoare de simbol şi competenţe fotbalistice incontestabile.

Politica de a miza pe tinerii din propria curte, măsuri gen desfiinţarea echipe secunde, la care se afirmau cele mai bune produse sub 19 ani ale clubului, campioni la un moment dat în dauna Viitorului lui Hagi, campaniile de achiziţii, la şi dinspre Dinamo, comunicarea cu fanii şi chiar retorica în relaţie cu terţii (vezi scandalul cu Becali) puteau să fie lăsate exclusiv în grija lui Mister. El trebuia nu implicat, ci asumat efectiv. Un dat. Ceva de la sine înţeles. Aşa cum se întâmplă la mari cluburi europene. Cazul Rummenigge la Bayern, Van der Sar ori Blind la Ajax, Nedved la Juventus sau Totti la Roma, pentru a veni cât mai aproape de zilele noastre. E vorba despre identitate, despre spirit, despre suflet. Adică tot ce are nevoie orice societate pentru a performa.

Discuţia e mult mai lungă, dar totul duce spre management. Pentru ca Dinamo să îşi revină trebuie să se schimbe cei de acolo. Ori în sensul de a se reinventa sau, mai simplu, să se schimbe cu alţii. Şi asta până nu e prea târziu. Pentru că, din păcate, la unul dintre puţinele cluburi pe care le mai putem numi de tradiţie întrebările se transformă în răspunsuri. De baraj! La propriu şi la figurat!