Evidenţa

Mie, ca jurnalist, iubitor de fotbal şi ce rol vreţi să îmi atribuiţi dumneavoastră, poate să îmi placă sau nu un jucător. Dumneavoastră, ca suporteri, e normal să aveţi afinităţi funcţie de simpatiile declarate ori nedeclarate. Oamenii din stafful naţionalei însă nu au cum să aibă un discurs asemănător celui pe care l-ar fi avut Iordănescu în Comitetul Executiv: „Nu are ce căuta la echipa naţională!” plus ironia, slăbuţă să recunoaştem: „Singurul lui sprint a fost când i-a dat o palmă lui Cojocaru...”. Toate astea completând o trimitere la cifre, parametri şi statistici. Chiar dacă dincolo de tot ce este analizat, gradul cel mai ridicat de relevanţă şi indicatorii care dau forma sportivă sunt reprezentaţi de numărul golurilor şi al paselor de gol. Ori nici aici nu avem despre ce discuta. 12 meciuri în total în Europa League şi Liga 1 cu un număr de 9 goluri marcate şi 6 pase de gol. E clar că e omul decisiv al celei mai bune echipe din fotbalul românesc la ora actuală.

Şi, pe fondul problemelor teribile din toate compartimentele, e peste puterea de înţelegere a oricui comportamentul pe care cei de la lot îl au faţă de un jucător care îndeplineşte condiţiile de a fi convocat. Indiferent de numele lui. Adică, OK nu vrei să contezi pe el din varii motive. Până la urmă orice selecţioner are argumentul competenţei, al răspunderii pentru rezultat, etc. Foarte bine, îl iei în lot şi nu îl bagi dacă ţi se confirmă la antrenamentele premergătoare jocului că nu e implicat, că nu are atitudinea pe care i-o pretinzi. Dar nu poti veni să spui că liderul liderului e de neconvocat!

Nu fac nici măcar o discuţie prin comparaţie despre oamenii care ar putea ajuta, de la mijloc în sus, naţionala în dubla cu Ungaria şi Grecia. Nu aduc în discuţie faptul că şi dacă nu aleargă niciun metru, poate crea pericol prin felul în care execută lovituri libere, cornere, faze fixe în general. Are o tehnică şi o ştiinţă din acest punct de vedere care îl fac special în peisajul arid şi din acest punct de vedere în fotbalul românesc.

Nu, nu sunt un fan a lui Budescu. Nu aş putea să spun exact de ce. Nici Mutu nu mă extazia în perioada în care făcea senzaţie în Serie A. E cum spuneam bazat pe „feeling”. Nu mă interesează nici parametrii, nici că e inconstant, că dispare din joc, etc. Îmi place cum loveşte mingea, dar simt nevoia de o continuare a senzaţiei prin felul în care se exprimă, cum se implică, cum driblează...În fine, e mai mult de discutat! Ce vreau să spun e că evidenţa e una singură şi nu ai cum nu doar să nu îl chemi pe Budescu, nu ai cum să nu începi titular cu el. În condiţii normale.