Fii rea, fato!!!

Să-mi bag picioarele în tastatura asta. Nicio idee, "băbăete"...Ce bou!!! Şi ăsta vorbeşte tare. Taci, fraiere. Ţipi degeaba, că oricum numai tâmpenii spui. Şi ăstălalt se trezeşte să îmi ceară să scriu. Despre ce pana mea?! Despre Penedo?! Nu vedeţi că trăim din amintiri?! Noroc cu Mihali, că a venit la Matinal...Doamne, ce frumoase sunt poveştile lui din America. Stau ca prostu' şi îl ascult.

Mondialu' de azi? Îmi place Belgia, îmi place Croaţia. Mexicul şi un pic Columbia. Portughezii, spaniolii, danezii şi francezii...penibili. Separat şi împreună. Vedetele modeste. Cică şi-ar doza eforturile. De văzut se vede frumos la televizor, aş fi idiot să nu recunosc asta...

Altfel?! Da, Mihaela a dat drumul limbajului colorat. A şocat, a scandalizat. Nu s-a cenzurat, nu s-a autocontrolat. Asta e ea. Am cunoscut latura ei feminină. Venită la emisiune cu un rucsăcel de adolescentă, uşor timidă, glumind cu fetele de la machiaj pe seama faptului că ea nu prea are când, de ce şi cum să se aranjeze minuţios. Ea mai mult aleargă, transpiră şi suferă. A suferit fata asta în carieră cât mulţi în trei-patru vieţi. Dezinvoltă, plăcută şi finuţă. Cu poveşti la ea, cu o sinceritate tăioasă uneori, alteori dureroasă. Naturală şi nedorind să epateze. Plecată de jos. Din spatele unui bloc dintr-un cartier bucureştean. Fără resurse materiale şi agăţându-se de visul de a face tenis în ciuda pesimiştilor, a scepticilor. Încăpăţânându-se să creadă în ea. Acum e sus. În topuri. În centrul atenţiei şi toţi ochii sunt pe ea. Ea continuă să rămână neschimbată, să se bucure de moment, de clipă, să facă numai ce îi vine şi când îi vine. Să "i se rupă" de "politically correct-ul" nostru, de etichetă, de ce se face, ce se spune. Să înjure că îi vine. Chiar dacă mai nou camerele au descoperit-o.

OK, discutăm despre înjurături, despre cât de bine se descurcă şi aici, dar cine se putea gândi că va reveni şi de la 3-6 şi 2-5?! Ce explicaţie să găseşti pentru capacitatea asta de a se reinventa...De Kiki, de Miki şi de trei lei ridichii, îmi vine să spun şi spun.

E fabuloasă Miki a noastră. Prin felul ei de a fi, prin ce face. Să cad pe jos dacă sunt atât de scandalizat de limbaj, stil şi atitudine. Ăştia sunt sportivii. Au nervi, uită manierele, înjură şi scuipă. Ba unii se scarpină şi în fund! Ce să vezi sunt oameni, chiar dacă noi îi vedem supraoameni?! Fan necodiţionat Mihaela...

Fir-ai aşteptată de primar cu cheia oraşului, fato!