Gabi Balint, tradiționalul om modern. Răsfoiește "Sportul" din anii 80 pe tabletă și schimbă geaca de motor cu portul popular
14.04.2020, 12:07
Rămânem la litera b în jurnalul de autoizolare. Mai mult, rămânem consecvenți la maximum și vorbim tot cu un Balint. Cu primul Balint al fotbalului românesc. Nu are de ce să se supere "Gyuszi", dar Gabi sau Pele, de fapt e și și, rămâne sus sus în inimile noastre.
Penalty ul cu Barcelona în 1986, golurile cu Danemarca din 89 care ne-au dus iar la un Mondial și cel cu Argentina de la turneul final ne-au marcat dragostea de fotbal.
Mai mult, rămânem tot în Ardeal, doar că mai urcăm un pic pe hartă și ajungem de la Brașov lângă Bistrița. "Sunt aici de la început. Mi-am dat seama că e serioasă treaba și mă știi cum sunt, disciplinat și luând foarte în serios regulile și autoritățile. Am lăsat lucrurile în ordine la București și m-am refugiat aici".
Gabi Balint şi redescoperit o mai veche pasiune: tâmplăria
Aici ăsta îl spune și îl accentuează foarte special. E locul cel mai drag lui, aproape de Bistrița natală și pe care și l-a amenajat cu răbdare, participând activ la toate etapele. A cumpărat o casă săsească, cu o curte generoasă, avându-l ca vecin pe preotul satului, mândru de un așa viitor consătean, a renovat-o și a amenajat-o cum și-a dorit.
"E locul meu de suflet. Aici mă încarc. Am atelierul meu în care îmi redescopar prima pasiune: tâmplăria. E greu de descris ce stare îți poate crea modelarea lemnului, mirosul acela, chiar și senzația restaurării unei piese de mobilier".
Gabi vorbește cu atâta drag de acest loc cu mult înainte de astăziul acesta tulbure. Practic, atunci când nu îl vedeati la Digi să comenteze meciuri din Champions sau Liga 1 acolo era. Un colț numai al lui parcă special pregătit inclusiv pentru astfel de momente.
Gabi Balint: "Mi-e dor de fotbal, deci da, mi-e dor și de București!"
Am avut ocazia și bucuria să interacționez constant cu Gabi în ultimii ani, și când zic ultimii spun peste 10. E clar că problema de sănătate avută anul trecut, infarctul suferit, l-a schimbat. L-a făcut să redimensioneze viața și să prioritizeze conștient, nu instinctiv: "Am fost la câteva zeci de minute de a nu mai fi, era culmea să nu mă schimb".
Fără a avea în vreun fel un program haotic, ori dezorganizat nici până atunci și-a ordonat cotidianul altfel: "Nu am mai ieșit din curte nici măcar la cumpărături. Sunt aici de atâta timp și nici măcar să merg să îl văd pe tata, care e la câțiva kilometri, nu am fost. Am sensibilitatea pe care o am și prefer așa". Nu e speriat, doar conștient. Și ce e cel mai important nu are timp să se plictisească.
Când nu intră pe skype să mai vorbească la Digi cu noi, e în curte, dacă îi permite vremea, în atelier sau la computer. Mixul acesta de modern și tradițional l-a caracterizat tot timpul. Pozele în costum național alternând cu cele pe motor în piele din cap până în picioare pe Harley-ul său, imaginile de la pupitrul de mixaj la începutul anilor 90... Sunt multe exemple.
Balint are colecţia "Sportul" din anii 80 pe tabletă
Și azi, Gabi are arhivata colecția Sportul din anii 70-80 pe tableta sa: "Îmi dedic destul de mult timp citind presa vremii. Amintiri extraordinare. Uite chiar de curând am rememorat primul gol marcat pentru Steaua. La un meci cu Râmnicu Vâlcea.
Mereu am ținut la momentele astea. S-a ocupat mai întâi tata, care mi-a strâns decupaje din ziare, fotografii și ulterior am preluat eu cu arhivă digitalizata. Am copiat casete video, le-am convertit apoi pe cd-uri, iar acum le am stocate în memoria computerului și e cel mai bun prilej să le răsfoiesc".
Activitățile în aer liber nu sunt deloc neglijate. "Cu câinele prin curte, cu meșteritul. Acum sunt gata de atac. Am vreo 60 de pomi și îi dau cu var. Pe la noi pe aici varul e implementat demult". Dor de București? Se gândește un pic. "Asta înseamnă că trece tot, nu? Că revine și fotbalul... Da. Mi-e dor!"
