Important era să anticipăm

După trei zile de concurs ungurii au deja trei medalii de aur. Corina noastră s-a apropiat de podium la judo, dar a rămas în afara lui. În rest, eşec pe linie. Cel puţin până acum. Am fi nedrepţi să spunem că suntem dezamăgiţi. Nedrepţi cu ei, cu sportivii. Cei care stau în blocstarturi pentru a se împăuna cu vreo medalie nu au făcut nimic, nu le-au asigurat un minim necesar. Se mai strecoară pe agenda preşedintelui o ceremonie de „predare” a drapelului. Poze la Cotroceni, zâmbete de circumstanţă şi daţi-i înainte. Înainte unde?! La sfârşitul secolulului trecut, Ţiriac ne avertiza cu un discurs asemănător în restul sporturilor cu cel al lui Hagi pentru fotbal! O să se aleagă praful dacă nu facem nimic. Şi s-a ales.

Am zis de unguri. Anul ăsta, ei au ieşit din grupe la Europeanul de fotbal şi la JO sunt acolo în top 10. Şi nu e întâmplător. Prin 2000, când maghiarii erau pe nicăieri, nişte băieţi în costume şi-au suflecat mânecile prin Parlament şi au început să meşterească legi şi să asigure infrastructură, astfel încât copiii de atunci să îşi asculte azi cu mândrie imnul în treninguri care nu se deşiră.

Participăm. E important. Dar mai important era să luăm în seamă ce au anticipat oamenii care au făcut posibile performanţe în sportul românesc. Nu are rost să le „certăm” pe fetele de la handbal, umilite, ăsta e cuvântul, crunt de brazilience, ori să ne întrebăm de ce nu mai merg bărcile pe la canotaj. Sportul azi nu mai e despre hei-rup, hazard, întâmplare, ori „o sări vreun iepure” de undeva. O ascultam, vineri la emisiune, pe Gabi Szabo vorbind cu patos şi cumva furie despre ce nu am făcut şi ce ar trebui să facem. Sportul nostru are nevoie de un reset uriaş. Are nevoie să îl luăm în serios, să îi respectăm rigorile şi abia apoi vom putea emite pretenţii şi vom avea de ce să ne bucurăm iar. Cei care conduc o ţară măcinată de scandaluri şi corupţie ar fi trebuit să ştie că bucuria de sport nu se compară cu nimic, că niciodată oamenii nu se manifestă mai spontan, mai sincer, mai cu tot sufletul, decât după vreo victorie pe un teren de sport.