Impresii, cifre şi speranţe pentru  Mondialul 2014

Mondialul 2014. Recunosc din capul locului că mă încearcă o nostalgie teribilă, atunci când vine vorba de o astfel de competiţie. Am avut bucuria de a trăi pe viu ultimele două turnee finale. Sferturi, semifinale şi finale în Germania şi o experienţă de o lună, imposibil de uitat, pe toată durata CM în Africa de Sud.

Mi-aş fi dorit să merg şi în Brazilia, dar conjunctura a făcut să stau acasă. Voi fi conectat prin intermediul televizorului şi nu numai la tot ceea ce se va întâmpla acolo, dar cu puterea imaginaţiei voi reface trasee spre stadioane, mă voi opri în centre de presă, voi vizita oraşe, voi socializa cu localnici, etc. E un sentiment greu de reprodus în cuvinte acela de a fi părtaş la o astfel de sărbătoare. Dar genul acesta de eveniment te acaparează la fel de uşor oriunde te-ai afla. Chiar dacă noi românii am cam uitat cum e să ne implicăm emoţional pentru a ne susţine naţionala, din cauza faptului că nu ne mai putem califica la astfel de competiţii.

Sesizez o oarecare similitudine cu Africa de Sud. În sensul că în zilele premergătoare începerii turneului, de acolo vine o avalanşă de ştiri negative. Grevă la metrou, păianjeni prin camere de hotel, mici jafuri şi o oarecare stare de nesiguranţă. Mă gândesc că grupările anti-fotbal vor fi ţinute în frâu, astfel ca să nu avem parte de tulburări majore. Ca experienţă în ideea paralelei cu 2010, de la faţa locului se schimbă percepţia. În bine! Iar oamenii, fie că vorbeşti de localnici, fani ai naţionalelor participante ori simplii turişti ţi se înfăţişează mult altfel. De aceea în ciuda temerilor şi ameninţărilor, să sperăm la încă o astfel de sărbătoare a sportului fără incidente majore.

Specialiştii zic Brazilia, Argentina, Spania, Germania...În ce mă priveşte: „Hai Belgia!”

Referitor la participante şi la favoritele pentru cucerirea trofeului şi mie, la fel ca mulţimii de specialişti, mi se pare că se distinge un careu de aşi sud-americano-european cu Brazilia, Argentina, Spania şi Germania. Ordinea nu contează. S-ar mai putea implica Olanda, finalista de anul trecut, poate Italia. Uruguayul lui Tabarez e mereu capabilă de surprize plăcute şi are şi un lot interesant. Mai sunt pe acolo Franţa şi Anglia...

Din punctul meu de vedere, cred şi sper că Belgia va fi marea revelaţie. Şi când zic revelaţie mă gândesc cel puţin la o semifinală. Ştiu, e la modă să vorbeşti azi de Belgia, cum era acum 20 de ani în vogă să mergi pe mâna Columbiei. Dar mie îmi place teribil această generaţie a „dracilor”. Ca stil de joc, ca exuberanţă, ca echipă şi ca individualităţi. Sper ca selecţionerul Mark Wilmots să fie suficient de abil încât să îi motiveze să facă un turneu final de excepţie. E momentul ideal pentru Curtois, Hazard & Kompany. Asta chiar dacă din faza eliminatorie ar avea un traseu pe care ar putea să apară Germania, Portugalia, Argentina, etc.

Trei super meciuri în primele zile şi ore de start decente

Mărturisesc că iminenţa meciului de start dintre Brazilia şi Croaţia m-a făcut să parcurg programul acestui turneu, componenţa loturilor şi ultimele informaţii de acolo cu o atenţie mult mai ridicată. M-am jucat un pic punând pe hârtie unele prime impresii ante-Mondial, pe care le împărtăşesc cu voi.

Trei super meciuri vor avea loc în prima etapă a jocurilor din faţa grupelor, chiar la startul Mondialelor. Aceste meciuri ar putea fi oricând finale. Primul cel de pe 13 iunie, Spania-Olanda a şi fost dealtfel ultimul act în Africa de Sud. Pe 15 iunie se joacă Anglia-Italia, pentru ca pe 16 iunie să ne delectăm cu Germania-Portugalia. Cu excepţia unui singur joc, Coasta de Fildeş-Japonia programt duminică spre luni de la 4:00, cea mai mare parte a partidelor vor fi la ore decente pentru telespectatorul român. Practic dacă am elimina nouă dispute din faza grupelor care au 1:00 ca ora de start, restul vor începe la 19:00, 22:00 ori 23:00, cu menţiunea că din faza eliminatorie vom avea ca oră oficială pentru meciuri numai 19:00 şi 23.00.

Extremele din Brazilia. Tineri vs. bătrâni

Cea mai tânără echipă de la Mondial va fi cea a Ghanei (25 de ani şi 244 de zile). În acest top mai sunt  Nigeria, Belgia, Elveţia şi Coreea de Sud. Cei mai bătrâni vor fi argentinienii, 28 de ani 336 de zile ca medie. Cu toate acestea mezinul şi decanul de vârstă al Mondialului brazilian vin din alte ţări, decât ale extremelor ca medie de vârstă. Camerunezul Fabrice Olinga care a împlinit pe 12 mai 18 ani va fi cel mai tânăr. La polul opus, „prietenul” nostru columbianul Faryd Mondragon, cel care pe 21 iunie va aniversa 43 de ani. Ruşii se bazează exclusiv pe jucători din campionatul intern la acest turneu final, dar sunt conduşi de un italian, Fabio Capello.

Alte naţionale...naţionaliste sunt Anglia şi Italia, cele care se vor confrunta în meci direct pe 15 iunie. Anglia lui Hodgson se bazează numai pe fotbalişti care evoluează în Marea Britanie. Dacă nu ar fi fost al treilea portar Fraser Forster de la Celtic Gasgow am fi vorbit exclusiv de fotbalişti din campionatul englez. Tot un goal-keeper, Salvatore Sirigu, alături de Veratti, ambii de la PSG strică şi exclusivitatea pe care Serie A ar fi putut-o avea în lotul lui Prandelli. La polul opus dintre echipele care ar putea emite pretenţii sunt belgienii, cu doar trei fotbalişti care evoluează în competiţia internă în lot.

De unde vin jucătorii, dar antrenorii?

Şi pentru că am adus vorba de campionate interne, putem spune că Anglia, Spania, Italia, Germania şi Franţa dau cei mai  mulţi jucători selecţionaţi în Brazilia. Practic, Manchesterul va fi oraşul cu cei mai mulţi participanţi întrucât 24 de fotbalişti (14 de la MU şi 10 de la City) vor fi printre protagonişti. Dar să alcătuim un scurt clasament al marilor forţe europene cu reprezentare la CM 2014:

1-2. Bayern şi Machester United 14 jucători, 3-4. Barcelona şi  Chelsea 13, 5-6. Real Madrid şi Juventus 12, 7-8. Manchester City şi PSG 10, 9. Atletico Madrid 9, 10-11. Milan şi Inter 8.

Şi pentru că trebuie să închei cumva, mă refer şi la selecţioneri. Aici nemţii îşi taie partea leului. Asta pentru că în afara lui Joachim Low, cel ce conduce Germania îi vom mai avea pe Volker Finke (Camerun), Ottmar Hitzfeld (Elveţia)şi Jurgen Klinsmann (SUA). Deci patru în total. Italienii (Prandelli/Italia, Zaccheroni/Japonia, Capello/Rusia), argentinienii (Sabella/Argentina, Sampaoli/Chile, Pekerman/Columbia), portughezii (Bento/Portugalia, Quieroz/Iran, Santos/Grecia) se laudă cu câte trei selecţioneri. Interesant este că şi columbienii aduc trei antrenori la acest turneu final dar niciunul pe banca naţionalei lor. Outsiderele Ecuador, Honduras şi Costa Rica sunt pregătite de Rueda, Suarez şi Luis Pinto.