Marian Rada este convins că "sportul e unul dintre motoarele care va ajuta omenirea să pornească iar"

Zilele trecute l-am văzut pe Marian Rada pe o rețea de socializare jonglând cu mingea prin casă. Și, teoretic, fișa postului nu i-a cerut niciodată asta. Dar practic a jucat fotbal într-o perioadă în care aveai o problemă ca fundaș dacă nu puteai face și aceste lucruri. Să jonglezi, să driblezi, să dai goluri.

Chiar! Dacă stau bine să mă gândesc e primul fundaș specialist în executarea penalty-urilor de care îmi amintesc de când urmăresc fotbal pe viu.

Marian Rada nu se identifică însă în ochii generaților de microbiști prin calitatea de executant de lovituri de la 11 metri. Mai mult, aș spune că e un produs de nișă. "Pour les connaiseurs". Marian Rada este înainte de toate sinonim cu trofeele Rapidului modern. A fost în diverse funcții acolo în toată evoluția și apoi decăderea Rapidului. De la începutul anilor 90 trecând prin perioada UEFAntastică a primului deceniu din noul secol...

Marian Rada e la echipa a doua a Rapidului

Și azi îl găsim tot acolo, alături de Rapidul ce se vrea renăscând, dar subfolosit, subexploatat, izolat cumva înainte perioadei cu autoizolare, la echipa a doua. Ca și cum, păstrând proporțiile, Milanul l-ar trimite pe Baresi ori Maldini sau Interul pe Bergomi să care sacii cu mingi pe maidane.

Rada a fost acolo, și o spun mai ales pentru conducătorii de azi ai Rapidului la absolut toate trofeele cucerite din 75 încoace. În diverse funcții, cum spuneam, de la președinte la director sportiv, ori antrenor secund. A stat alături de Lucescu, și Mircea și Răzvan, de Rednic, de Hizo. A fost în club și în mandatul lui Dan Petrescu, Iordănescu ori Peseiro.

El se identifică practic cu istoria modernă a clubului și zace aruncat, într-o perioadă în care, odată și cu îndepărtarea lui Pancu, identitatea tinde să devină cea mai mare problemă. Mai mare decât promovarea chiar. Și gata nu mai insist pe asta că parcă îl aud protestând: "Hai, mah, lasă-mă cu asta".

Marian Rada: "Aștept ca rapidiștii să stabilească recordul de audiență și pe noul Ghencea"

Marian Rada duce dorul fotbalului ca noi toți. Abia așteaptă să revină pe terenul de antrenament alături de puștii săi: "Nu m-am întâlnit nici eu cu o perioadă asemănătoare în toată cariera. Fie ca jucător, conducător ori antrenor. Și am ceva ani în spate. Important e într-adevăr cum se gestionează totul la nivel mental, cum știi să creezi premisele revenirii treptate a echipei la viața de dinainte. Nu va fi simplu. Dar diferența aici cred eu că se va face".

Ca majoritatea celor cu care discut astăzi, și Rada consideră că lucrurile trebuie împinse spre reluarea activității în sport: "Ne-am oprit cu toții în loc, am conștientizat pericolul, dar gata trebuie să ne întoarcem la ce știm și trebuie să facem. Treptat, cu prudență, dar sportul este unul din motoarele cu ajutorul cărora omenirea se va întoarce la normal".

Până să facă asta, Rada completează zilnic declarații pentru a-și plimba superbul exemplar canin rasa Akita, pe nume Shiba. Și o face unde credeți decât în apropierea stadionului Ghencea, acolo unde locuiește mai nou: "Să știi că mersul lucrărilor la stadion e impresionant. Dar asta e singurul lucru ce mă impresionează. În rest aștept ca recordul de audiență și pe acest stadion al lor să fie stabilit tot de rapidiști, așa cum s-a întâmplat și cu celălat stadion al lor".

Așa răspunde când este tachinat că din toate cartierele din lume s-a stabilit tocmai în cel al unuia din rivalii tradiționali. Asta după ce a copilărit în Tei, un fief dinamovist. Dar aste e deja altă poveste.