Nimic despre Steaua

Știu că pare blasfemie, dar m-am hotărât ca în acest material să nu scriu despre Steaua. Dacă mai adaug la asta și faptul că nu am marcat deceniul Gigi în Ghencea, deja îmi par și mie alăturea rău cu drumul.

CFR Cluj s-a despărțit de jucătorii datorită cărora se află la suprafață, după jumătatea asta de sezon. Fără Bastos și Sougou, echipa va arăta altfel și nu sunt convins că mai bine. Pe de altă parte, ardelenii au avut capacitatea de a se regenera fotbalistic și după plecările lui Culio, Dubarbier, Fabbiani, Perreira, Traore și lista este mult mai lungă. E dovedit faptul că știu ce să cumpere și când să vândă, dar eu unul m-aș fi simțit mai liniștit cu inventivul Rafael și agilul Moudou, în perspectiva dublei cu Inter. Așa, vânzându-i la prima strigare, am o senzație stranie că s-au declarat dinainte învinși și în Europa League și că deja proiectează spre sezonul viitor.

Când zic Dinamo îmi vine în cap decorul acela sumbru, tăpșanul din noroi înghețat, casele sărăcăcioase din fundal și țâncii satului veniți ca la urs să-i vadă pe cei coborâți din televizoarele bunicilor să bată mingea pe cantina de vară a cornutelor din comună. Nu cred că găsește cineva relevant pseudo-meciurile cu adversari obscuri, în care și Tyson șoferul ar putea să înscrie fără să se forțeze. E ca și cum Bute ar lupta cu olimpicii la biologie și apoi ar pretinde că și-a refăcut moralul în perspectiva revanșei cu Froch.

Au trecut vremurile când Rapid bătea Șahtiorul la ea acasă în meciuri oficiale. Cu Dnepr, am văzut parcă o întâlnire amicală în parc între un tip fără griji, ieșit la jogging și un convalescent, evadat de la Urgență, cu perfuzia ascunsă în sân. Chiar și așa, se întrevăd urme de speranță, iar coloana vertebrală Pecanha-Abrudan-Grigore-Pancu răspunde la stimuli și ne face să credem că funcțiile vitale ale Giuleștiului nu au fost afectate. Categoric că e prematur să dăm un verdict, dar infuzia de tinerețe și entuziasm, prescrisă de vraciul Rada ar putea aduce în retur o echipă decentă, estetică și cinstită, în primul rând cu ea însăși.

Vasluiul și Petrolul își văd mai departe de drum, dar autoexilul mediatic și supărarea pe toată lumea a patronilor Porumbouiu respectiv Bușcă/Walter îi aruncă într-un con de umbră. La Târgu-Jiu un calcul simplu spune că fără Grigoraș nu va mai fi la fel și, la momenmtul ăsta, cred că numai profesorul Pustai se gândește că s-ar putea mai bine. La fel cum de un prag superior pare să se fi lovit și Astra. Sau poate e impresia ultimului meci jucat, cînd nu a contat împotriva...și am zis că nimic despre Steaua. Și ca să închei cu o glumă, pierderea titlului mi se pare la fel de imposibilă cum mi se părea ratarea victoriei în meciuri ca acelea cu Gloria Buzău, de pe vremea Bunicii și a implicării lui Becali via Bucur la echipa din Crâng sau cu Unirea Urziceni, “întărită” cu juniorii Stelei. Depinde de Reghe să nu mai asistăm la un deznodământ după care patronul său să aibă pusee de naturalețe și cu o față caraghioasă și tristă să se autoflageleze verbal.