Poveşti din sport

Horia Tecău, "altceva-ul" cu iz de normalitate din sportul românesc, a venit în studioul Matinalului în dimineaţa ce a urmat calificării Astrei. "S-a nimerit prost...", îmi spuneau mai mulţi şi înainte, ba chiar şi după.

Mie mi-a plăcut. Mi-a plăcut francheţea lui, stilul lui deschis, vorba aşezată. E conştient de valoarea sa, dar şi-o afişează natural. Nu vrea să pară ce nu e. Nici epatând şi nici pozând în modest. A venit în primul rând pentru a discuta despre cartea pe care o lansează pe 12 decembrie. Îşi rupe timp, cu educaţia sportivului de performanţă şcolit la zi, pentru promovare într-o perioadă în care, de exemplu, tot el ne spune că nu are vreme nici pentru a urmări un meci de fotbal. "Oricât de aiurea pare, în timpul turneelor am mai mult timp pentru mine decât în perioada asta de pauză, de acumulări...".

Şi îl cred. Cred tot ce a spus şi îmi place la nebunie felul cum o spune. E genul de sportiv, de om, care te îmbogăţeşte. Cu simpla prezenţă. Mişto a fost că în studio a venit şi Pancu. Cu exuberanţa lui de moldovean şugubăţ. S-au completat cam cum o fac Horia cu Florin Mergea şi a trecut timpul fără să îmi dau seama. "Facem o emisiune de fotbal-tenis", a spus fostul atacant, încă de când s-au vazut şi s-au salutat. Sau, pe o pauză, l-a întrebat, arătând spre carte: "E numai despre tenis?! Sau...şi din afara terenului...". "Păi, despre tenis...E pentru copii", a returnat Horia. "Ahaa...Eu dacă o să scriu o carte, am multe şi din afara terenului. Şi nu sunt pentru copii", a completat şi Pancone dialogul savuros.

Plecând de la "Viaţa în ritm de tenis" a lui Horia, carte cu un concept grafic şi stilistic care duce cu gândul la poveşti pentru copii - în sensul că Horia în documentare a mers inclusiv în şcoli pentru a discuta cu elevi ce răspund la întrebarea "Ce ai vrea să citeşti într-o carte scrisă pentru voi?" - am ajuns la poveştile care se petrec în prezent...

Şi am discutat despre povestea lui Harap ALiBec, personaj care ştie şi poate să se reinventeze, care iese învingător din cele mai dificile situaţii. Şi am povestit despre Şumi cel Voinic şi calificările de aur, despre zmeii şi nălucirile propriei imaginaţii cu care se luptă şi pe care îi/le doboară. Despre "După fix douăzeci de ani" în varianta handbalistica şi despre Cosânzenele lui Ambros Martin.

Sportul se face în joacă. De mic trebuie să îţi fie cultivată pasiunea. Să mergi la antrenament de plăcere, să participi la competiţii şi să vrei să câştigi păstrând fiorul acela primar al victoriilor din spatele blocului, ori din curtea şcolii. Asta am înţeles eu de la Horia. Acesta este mesajul lui şi al cărţii sale. Şi, continuându-i ideea, am convingerea că sportul e atât de frumos pentru că poate fi povestit mereu şi mereu cu "Este cum a fost odată...".

Mulţumesc, Horia! S-a nimerit perfect să vii în studio într-o dimineaţă în care prezentul şi cartea ta au compus tabloul a ceea ce înseamnă...Viaţa în ritm de sport.

Si mai mărturisesc ceva. Prezenţa ta şi cartea ta m-au făcut să vreau să scriu iar. Mă blocasem din punctul ăsta de vedere, într-o noapte. Atunci cand am aflat că a plecat Didi. Dar ştiu sigur că, de undeva de acolo de unde e el, s-a uitat la emisiunea asta şi i-a plăcut mult. Cu "fratele Pancao", avându-l lângă el pe Horia. "Esenţă de sport, fratao"...Cam aşa ar fi zis!