Republica fotbalistică Ploieşti

Mutu e în formă, Teixeira e constant, Toto Tamuz e o forţă, Pecanha dă siguranţă, De Lucas dă clarviziune, Albin dă strălucire...Petrolul de azi, de acum, arată ca în cele mai frumoase vise ale fanilor ei. Care fani trebuie spus că merită tot ce e mai bun. Pentru că nimic nu e întâmplător acolo şi pentru că meciurile văzute de pe arena din Ploieşti sunt cu adevărat altceva în peisajul sordid şi sterp al Ligii I. Cine nu mă crede, să meargă acolo să se convingă. Cu dinamoviştii, steliştii şi rapidiştii în frunte.

Îndrăznesc să afirm că nici în vremurile cele mai bune, stadioanele lor nu rezonau atât de frumos, atât de necondiţionat, atât de la unison cum se întâmplă de când a fost dat în folosinţă noul „Ilie Oană”. Dar dincolo de tot şi de toate, simt nevoia să mă refer şi la cel ce a reuşit să asambleze o echipă atât de plăcută ochiului, atât de entuziastă şi în egală măsură pragmatică.

Adică da, am zâmbit şi eu la glumele cu Mister X, cu Regele egalurilor, am fost nevoit să accept evidenţa că uneori tacticizează jocul la limita inesteticului. Asta deşi în urma numeroaselor discuţii cu Răzvan Lucescu ştiam cine şi cum e el de fapt. Nu o să afirm că după 4-1 în Europa şi 5-1 la Iaşi e un mega-ofensiv şi un promotor al fotbalului spectacol. Dar, o să spun cu convingere că Lucescu junior e cinstit cu el însuşi şi cu echipa sa şi că dispune de metode, de pricepere şi de tact pentru a scoate maxim de la ce are la dispoziţie. Şi asta face acum. A dispus de timpul necesar pentru a impune un gen de comunicare, pentru a stabili o relaţie cu echipa sa şi ăsta e rezultatul. Va fi inevitabil ca Petrolul să clacheze într-un meci şi la un moment dat, dar îndrăznesc să afirm că dacă în interior climatul va fi la acest nivel, acelea vor fi doar accidente şi că normalitatea este asta din această perioadă.

Am avut ocazia să interacţionez cu ceea ce înseamnă starea de spirit Petrolul la meciul tur cu Plzen. Am rămas cu o plăcută senzaţie de lucruri puse la locul lor. Cu efervescenţa tribunelor, cu implicarea tuturor celor de pe lângă echipă, de la Mario managerul sportiv până la şoferul autocarului, trecând prin ofiţerul de presă şi toţi ceilalţi.

Preocupare, dorinţă, conştientizarea faptului că totul e perfectibil şi nimic perfect. Şi da, felul de a fi a lui Răzvan se pliază perfect cu ceea ce a fost şi este Petrolul. Mândrie, stropită cu un pic de trufie, un soi de pedanterie aristocrată, oleacă de narcisism, multă ambiţie şi un inconfundabil şi asumat stil de altfel, de altceva. Atât cât să nu deranjeze un ochi obiectiv şi nepătimaş. În fotbal, pare că Ploeştiul nici că putea să îşi găsească un preşedinte mai potrivit, plus un Mutu, premier în exil. Să fiu politician le-aş cere lui Răzvan şi Adi să mă înveţe secretul coabitării pentru interesul comun al...republicii!

PS: Suporterii Petrolului, dar şi ai Stelei, experimentează un sentiment plăcut. Rezultatele din Europa sunt confirmate de evoluţii pe măsură în întrecerea internă. E prematur să tragem concluzii, ştiu, suntem la început de drum în ambele competiţii, dar merită subliniat ceva ce în sezoanele trecute doar invocam!