Reset, dar un reset adevărat! De asta e nevoie

Aş fi tentat să spun mai degrabă că la Braşov-Dinamo nu a fost ceva necurat...Din păcate nivelul multor partide este atât de jos, ajung să fie atât de anoste încât chiar nu îţi mai poţi da seama unde e prostie şi unde înşelăciune. Mă feresc să mă ascund în spatele generalizării. Avem un campionat slăbit din punct de vedere valoric şi oamenii care îl conduc trebuie să-i dea „reset”. Discuţia e amplă, ştiu , dar e nevoie de soluţii, strategii, acţiune. Criza e atât de adâncă încât mie unuia mi se ridică părul în cap când îi aud şi pe noii conducători invocând „Regulamente” şi„Statute” în diverse speţe. „Bune, rele, trebuie să le respectăm...Nu noi le-am făcut...Ăilalţi...Moştenire grea...”. Din partea mea să le ardă pe toate şi să se organizeze de la zero, dar pe nişte baze şi principii solide. Ce tot invocă legi interne când invariabil litigiile sunt arbitrate sau la fel de bine arbitrare şi vin de la Lausanne?! E clar că prioritatea zero e atragerea suporterilor la stadion, recucerirea publicului, trezirea interesului pentru competiţie. Eu sunt sigur că s-a atins demult cota de avarie, dar nimeni dintre guvernanţii fotbalului nu realizează dimensiunea pericolului. Activitatea lor şi ei ca indivizi, din punct de vedere profesional, nu vor mai exista fără cei care mai merg pe stadioane şi care mai dau drumul televizorului să mai vadă un meci.

Vorbim de un haos generalizat în tot fotbalul nostru, de „normalitatea” neplăţii salariilor la timp, de arene dărăpănate, de tăpşan în loc de gazon, de antrenori care încep să se întrebe dacă nu cumva au în CV mai multe demiteri decât numiri.

Interesul oamenilor pentru un club sau altul, ataşamentul lor la o stare de spirit, dorinţa lor de a susţine ar trebui să reprezinte principale criterii pe la Comisii sau pe la diverşi Duri cu sau fără "d" mic. Şi să nu îmi pună placa aia că vezi Doamne asta e poezie, că le spun eu că din fotbalul românesc a rămas numai poezia de altă dată şi că doar amintirile a ce-am fost odată constituie inerţia asta, datorită căreia încă suntem vii. Şi că regulamentele lor sunt maculatură în ultimele multe sezoane. „Am scăpat de dracu, da am dat de ta-su...”. Putem scrie cu majuscule asta, pentru că ne defineşte. Cică nu ar mai fi Cooperative, nici reciprocităţi şi nici blaturi foarte multe, dar nu suntem în stare de o minimă organizare. Mereu se găseşte câte un deştept să fluture şi să invoce un regulament pe care mai ieri îl contesta vehement. M-am săturat de maimuţoi! Vreau un fotbal fără echipe-hibrid, o divizie de elită care să reprezinte ideea de fotbal competitiv şi nu să fie o Ligă a satelor, vreau spectatori în tribune la Craiova, la Timişoara, la Arad, în Giuleşti şi unde a mai rămas o scânteie. Nu mă interesează articole şi paragrafe. Şi nu ţin textele cu criza. Exemplul Petrolul e viu. Cu stadion construit între 2009 şi 2011, cu fani atraşi din nou lângă echipă, cu pieţe ale oraşului înţesate de oameni în numele unei idei, a unei stări de spirit, cum spuneam. Păi nu exagerez deloc dacă spun că echipa cu care îşi dispută Ploieştiul titlul de vicecampioană nu a adunat la toate meciurile câţi oameni au venit să celebreze 90 de ani de existenţă ai găzarilor.

Ce spun e că ar trebui să evaluăm corect realitatea înconjurătoare, să analizăm toate posibilităţile şi să începem efectiv de la zero. Cu orice risc. Mai jos de atât oricum nu putem fi. Nu avem de ce să ne comparăm cu alte ţări şi nici de ce să ne raportăm la ele. Să ridicăm mâna şi să spunem la FIFA, la UEFA, oriunde: „La noi e inventar! Încercăm să găsim o formulă prin care să putem trăi mai departe. Suspendaţi-ne, excludeţi-ne, faceţi ce vreţi. Ne vedem în 3, în 5, în 10 ani când ne vom fi lămurit noi cu noi înşine”. Şi atunci poate vom avea şi noi stadioane adevărate, cu fani adevăraţi şi un fotbal cinstit. Până atunci, ne minţim! Sau ne suspectăm. Nimic nu e mai trist decât să îţi plece propriii suporteri din tribune, acuzându-te de blat. Când de fapt e neputinţă! Una cronică şi generalizată, instaurată şi guvernată de Dragomir, Sandu, Kassai, Vali Alexandru şi cine o mai fi fost şi pe care dau semne că sunt „capabili” să o continue „noii” conducători.