Rică Răducanu, ca un leu în cușcă: "Abia aștept să se termine și să îmi reintru în ritm, să ies. Până atunci trag de timp"

La cei 74 de ani pe care îi va împlini în curând, Rică Răducanu este un tip cât se poate de activ. Era, mai corect spus, pentru că fiind la categoria "seniori" intră sub incidența ordonanței militare care stabilește un interval orar definit în care persoanele de peste 65 de ani să iasă din casă.

"Îți spun sincer, m-a terminat asta. Am momente când simt că nu mai pot. Eu nu am stat niciodată închis așa în casă... Noroc că am curtea asta, dar și ea mi-e mică... Ies stau la soare, mă mai plimb pe stradă. Cătălin (fiul celebrului Rică) are casă la 2 curți de mine, beau un șpriț, tragem de timp ce să facem?".

Un tip extrem de dinamic, fostul mare portar avea trasee bine stabilite, cu mers la piață, întâlniri cu prietenii și diverse alte activități: "Acum respect ce zic autoritățile astea, nu mai spun că m-a tras curentu, am și tușit de două ori și mi-a zis si doctorul să stau liniștit. Păi, eu aș sta, dar parcă pot?! Nici meciuri nu mai sunt...".

Rică Răducanu se chinuie să rămână în casă. Şi o face

Optimist incurabil și veșnic cu zâmbetul pe buze și aducându-l și pe chipurile altora, Rică se remontează: "Lasă, tăticu, trecem noi și pe asta și pe urmă să vezi îmbrățișari peste îmbrățișări, toți cu toți și eu cu toate". Eu îi spun că mă bucur că îl aud mai bine, iar el: "Da, mă, te bucuri obor... Nu auzi că nu tre' să te duci la Piața Bucur Obor că-i aglomerat?!".

Rică Răducanu, uriașul cu suflet de copil, portarul "nebun" care simțea nevoia să facă giumbușlucuri "lumea și de aia venea la meciuri, plătea bilet și să vadă spectacol, să râdă, să aibă emoții, trebuia să se gândească și la ei cineva. Mă sacrificam eu, ce să fac?!", dar înainte de toate omul natural, "original" care nu și-a cosmetizat niciodată trăirile, sentimentele.

Iar acum se confruntă cu o teamă firească de necunoscut. Dar firea lui veselă dezvoltă anticorpi și pompează optimism. "Vă pupă Rică și să ne vedem sănătoși pe străzi. Când ne lasă ăștia... Până atunci stăm cuminți, ce să facem?!".