Scoruri în weekend-ul cu fotbal şi politică

Într-o duminică fără fotbal intern am reţinut totuşi un scor. Acela oferit de Digi 24 după un studiu IRES, referitor la rezultatele pe care le-au avut candidaţii la funcţia de preşedinte al României. Luni dimineaţa, BEC a confirmat diferenţa pe care colegii noştri o comentaseră cu o seară înainte. Prin intermediul lor am fost ca tot românul conectat la o zi încheiată la alte televiziuni isteric, deşănţat, chiar scandalos. Urmează două săptămâni pline de strategii, de iluzii, de lupte. Eu unul păstrez o singură certitudine. Pe 16 voi fi din nou numai pe Digi 24. Acolo unde nimeni nu mă jigneşte pentru opţiuni, nimeni nu încearcă să-mi spele creierul, nimeni nu mă agresează şi nimeni nu îmi insultă cu nimic inteligenţa! Mai ales că atunci campionatul va fi întrerupt pe motive de România.

Teoretic, tema nu face obiectul unui site de sport, dar pe 2 şi pe 16 am fost sau vom fi cu toţii jucători într-un meci care e al tuturor. Slavă Domnului că încă avem opţiunea să alegem pe ce post să îl jucăm/urmărim...

Absent la lecţia umilinţei

Ieşind din sfera politică şi vorbind despre celelalte două zile ale week-endului trecut...Sâmbătă am văzut returul în care arabii lui Reghecampf au trăit o cruntă şi dramatică dezamăgire. Totul era pentru ei. Stadionul gemând de „cearceafuri” albe, pe care şeicii şi neşeicii le aduseseră în arenă ca pe vremea Craiovei Maxima (tot are Hilal culorile alb-albastru...) cu cinci ore înainte. Lipseau doar tablele care zornăiau ca antidot la tensiune şi plictiseală deopotrivă şi nu au fost nici căciulile aruncate de bucurie în aer. Al Hilal a pierdut inexplicabil, deşi totul, dar absolut totul, părea că este pentru ei. Un adversar slab (echipa Sydney Wanderers a fost înfiinţată pe 4 aprilie 2012) , o dorinţă teribilă de a cuceri trofeul, motivaţie financiară fără precednt sunt tentat să spun. Cu toate acestea, Reghe a părăsit terenul cu capul în pământ şi negru. Şi nu de la soarele mereu arzând în acel colţ de lume, ci de supărare. Poate voi fi acuzat de cinism, dar nu m-am putut abţine să nu fac paralela. Mai demult Lucescu şi mai acum câteva zile Iordănescu şi-au însuşit o afirmaţie: „Fotbalul m-a învăţat lecţia umilinţei...”. E aproape un motto pentru cei mai titraţi tehnicieni români de la Pişti Covaci încoace. Mult mai tânărul lor „coleg” le predase australienilor o lecţie de aroganţă în orele premergătoare finalei. Prin ţinută, discurs şi atitudine. E clar că Luce şi tata Puiu au dreptate: fotbalul nu e despre aroganţă. Pe termen scurt şi pe plan intern, poate merge, dar altfel e mai greu. Păcat că un compatriot a ratat şansa de a antrena la Mondialul cluburilor...

Dinamo prea mic pentru o Stea aşa de mare

Vineri am fost printre privilegiaţii care a putut urmări cel mai ascuns derby de după Revoluţie. Aproape la fel de ascuns ca acel 3-0 pentru Dinamo din toamna lui 89. Acum a fost un 3-0 sec pentru Steaua, cu Dinamo tresărind firav 30-40 de minute, în faţa unei echipe imperturbabile, obişnuită să absoarbă presiunea boantă a adversarului, să suporte bâzâiala sâcâitoare şi să se întoarcă leneşă pentru a-l plezni decisiv de câte ori e nevoie pentru a-l reduce la tăcere. Dinamo e mic şi neputincios. Lipsit de mijloace, de vlagă, de forţă. Se vede pus la l declaraţiilor din Ghencea e dat de Gâlcă. S-o exprima el mai dificil, dacolţ de câte ori se întâlneşte cu rivalul de tradiţie. Latră ameninţător înainte, dar se vede trimis la colţ, eventual schelălăind, la finalul „luptelor”din teren. E o realitate de 3 ani şi 10 meciuri. Tristă pentru unii, amuzantă pentru mulţi alţii. Noroc că tonul, în cazul acesta, elocinţa e invers proporţională cu simţul măsurii, ori bunul simţ. Depinde de percepţie. Aaa. Şi nu pot încheia referirea la derby fără a sublinia o dată în plus arbitrajul de manual al lui Cristi Balaj.

Naţionala pe 14 şi Digi 24 pe 16...

Cam acesta a fost weekend-ul cu fotbal şi politică la care microbiştii români s-au conectat zilele trecute. Un rezultat surprinzător, un altul uşor anticipabil şi aşteptarea pentru turul II, aşa cum se spune în politică sau a returului din fotbal. Ştiu doar că duminică, pe 16, voi privi la „tabela de scor” de pe Digi 24, dar până atunci vineri, pe 14, nostalgici sau nu, de stânga sau de dreapta, avem şansa porţilor deschise pentru a da un vot de încredere naţionalei redevenite a lui Iordănescu. Nota bene: selecţioner numit, nu ales. Dar asta e altă discuţie...