"Știu din interior, pe propria piele, ce oameni deosebiți sunt cei care luptă zilele astea pentru viețile românilor"

Dănuţ Lupu stă în casă. Vă vine să credeţi aşa ceva? Zilele trecute îmi trimitea un prieten un scurt filmuleț făcut cu telefonul de pe ecranul televizorului.

Fotbalul intră în casele noastre prin intermediul meciurilor de poveste. Era o secvență din momentul penalty-urilor cu Irlanda: "Cum a putut sa bată Lupu...Ca în curtea școlii".

Mă știe fan pe viață al fotbalului jucat de Dănuț. Al stilului său inconfundabil cu care umplea stadioane. La propriu.
Am mai zis pe aici că mă simt privilegiat. Am posibilitatea ca, dacă mi se face dor de cineva din fotbalul/sportul nostru, de cele mai multe ori pot pune mâna pe telefon să văd ce face.

Aceeași voce inconfundabilă. Plictisit-implicată. Vorbește așa din vârful buzelor, afectat, încet, fără debit. Îmi amintește de un alt uriaș, cu care a fost și înrudit. Ilie Balaci, la el mă refer, i-a fost naș. Dumnezeu să îl odihnească!
Lupu a avut mereu nevoie de spațiu (mai puțin când avea chef să dribleze, atunci o făcea unde îi venea, în lift, în cabina telefonică, în careul advers, în cercul de la centrul terenului, în careul mic al echipei sale ... unde vroia el), de libertate de mișcare.

Acum trei ani, Dănuţ Lupu a trecut printr-o experienţă dură la terapie intensivă

Vorbesc de viața de zi cu zi. Să iasă, să se vadă cu prietenii la cafea, să discute sau să facă bussines, când era mai tânăr să cumpere/alerge/lovească vreo mașină (pasiunea lui).

Perioada asta de autoizolare îi e total atipică: "Nu e ușor, da. Nu am mai stat atât de mult în casă de nu mai știu când. De fapt nici nu știu dacă am stat vreodată. Dar nici nu risc! În primul rând că am avut problemele pe care le-am avut cu plămânii (acum trei ani, Lupu a fost tratat de medicii care astăzi luptă cu pandemia această globală, de probleme grave ale sistemului respirator.

Terapie intensivă, intubat și o capacitate pulmonară redusă la 10-15 %. O veritabilă luptă pe viață și pe moarte) și am rămas cu o sensibilitate.

Zilele trecute am ieșit în curte și am stat mai mult și seara am făcut febră, tuse. Îți dai seama că m-am speriat. Acum sunt ok, dar clar că mă protejez mai mult decât o fac ceilalți. Mi-ați creat voi imaginea de rebel, dar eu respect regulile. Repet, știu din interior ce oameni deosebiți sunt cei care luptă pentru sănătatea celorlalți".

Dănuţ Lupu cinefilul: "Nu am văzut toată viața câte filme am văzut zilele astea"

Pentru cei care îl cunosc, epitete statistice cum e și cel de cinefil, nu i s-ar fi potrivit niciodată. "Să știi că ai dreptate. Nu știu câte filme cap coadă am văzut până acum. În perioada asta am recuperat cât pentru toată viața. Mai că am ajuns să îmi placă. Seriale, artistice, documentare. De toate".

Altfel, cu exercițiile fizice suplimentare nu a fost prea prieten nici când era în activitate. Ce credibilitate ar avea dacă ar spune că face zilnic abdomene și flotări. Parcă îl văd pe Viorel Hizo zâmbind neîncrezător. De Mircea Lucescu nu mai zic. Numai el știe cât trebuia să se întrebuințeze pentru a-l "păcăli".

Poveste spusă de Dănuț: "Avea un stil... Eu la antrenamente eram mai în ritmul meu și pe cele de alergare, de intensitate le mai săream. Mă lăsa în pace, dar mă trezeam cu el pe lângă mine. Zici că voia să discute așa amical. Na, eu eram veteran.

'Uite, copiii ăia. Aleargă, vor .. .Dar parcă nici stilul de a fugi nu e ca ăla din vremea când jucai tu sau alții ca tine'. Mai vorbeam de una, de altă și spunea așa ca pentru sine: 'Păcat că nu are cine să le arate și lor... Neluțu (Sabău) e accidentat'. Apoi pleca îngândurat. Dar mă zgândărea.

Psihologie inversă. Când se întorcea spre teren, eram în fruntea plutonului. Antrenamentul se termina invariabil cu mine spunând: 'Bre, nea Mircea m-ai păcălit și azi!'".

Dănuţ Lupu: Dacă mă băga mai devreme cu Irlanda ne calificam"

"De plictisit nu pot spune că mă plictisesc. A venit și Răzvan (băiatul familiei Lupu) cu iubita lui și stau în perioada asta la noi. Nu mai venise de nu mai țin minte să stea așa mai mult... Mihaela e activă la bucătărie. Îmi dă interzis dacă vreau să mă bag. E locul unde face ea regulile".

Altfel, Lupu face parte din categoria foștilor fotbaliști care se mai băgau la o miuță inclusiv pe un teren din Bolintin, acolo unde își au reședința. "Mi-e dor să ies, recunosc. Mi-e dor și de fotbal".

Îl întreb de meciurile de demult, de generația sa, de Italia 90, de Irlanda. Oftează, plictisit: "Dacă mă băga de la pauză ne calificam. Aș fi verticalizat, aș fi dus mai multe mingi în față...".

Știu, știu mulți din generația asta care nu l-au văzut jucând spun "Ia uite-l și pe ăsta ce se laudă". Dar știu că sunt atât de mulți care îl cred când spune asta ...