Weekend-ul fanilor. Micimea steliștilor, măreția dinamoviștilor și suferința rapidiștilor

Ca observator implicat a tot ceea se întâmplă în fotbal, am asistat la dialogul de la distanță al galeriilor din acest weekend și am simțit nevoia să scriu despre asta. Strict despre ce s-a întâmplat în ultimele 3 zile, conştientizând că în alte multe weekend-uri epitetele de mai sus se pot schimba foarte uşor între reprezentanţii celor 3 tabere.

Gestul la care au recurs suporterii rapidiști poate fi comentat în fel și chip, funcție de simpatii. De la că „e de paradă”, că „greva foamei nu se face chemând televiziunile”, trecând prin ironiile cu corturile pe gazon și până la vocea gâtuită de emoție și epitete gen “cutremurător” ale celor care au respirat preț de câteva secunde același aer fierbinte cu cei care au recurs la această formă extremă de protest. Ideea e că poți avea orice părere, dar ca suporter adevărat, de fapt ce zic eu ca suporter, ca om care te hrănești cu pasiunea aceasta, nu poți batjocuri suferința unor semeni. Pentru că greva foamei de, în sau pentru fotbal e o formă aparte de a a-ţi manifesta durerea.

Ceea ce au făcut steliștii (aceia care au făcut-o, nu toți) îi descalifică definitiv. Și nu doar ca fani. Pachetul așa-zis ironic trimis pe adresa rivalilor e un gest stupid de copii fără educație și căpătâi. Îmi aduce aminte de subspecia din vremea copilăriei din spatele blocului. Câțiva neterminați care chinuiau bietele mâțe sau alte ființe fără apărare, ajungând chiar să le ucidă cu bestialitate. Mă gândeam atunci, oare ce vor face indivizii ăia când vor crește. Cu tot respectul pentru marea masă a suporterilor roș-albaștrii, răspunsul a venit abia acum: cred că s-au făcut steliști. Repet și, făcând-o în scris rămâne! Nu mă refer decât la cei care au făcut ce au făcut, așa cum de-a lungul timpului mi s-au părut abjecte și am combătut gesturi ori scandări ale dinamoviștilor, rapidiștilor, oltenilor, clujenilor sau bănățenilor.

Aripile crescute din tricourile, și acelea atât de fidel redate, alb-roșii te înfiorează. Nu trebuie să fii dinamovist să simți cum ți se zbârlește pielea văzându-i pe Hîldan și Dumitrache „intrând” din nou pe...gazon. Mii de oameni ținând cartoane de un verde mai viu ca oricând și o încărcătură de simboluri și trăiri ce nu încap în cuvinte. Doar cei care au crescut cu D mare de mână în suflet au dreptul să vorbească despre asta. Noi, ceilalți, nu putem decât să ne ridicăm în picioare și să aplaudăm. Eu unul zic că despre asta e fotbalul. Dincolo de rivalități, adversități, rezultate, victorii și înfrângeri. Mii de oameni simțind la fel, entuziasmându-se pentru o idee, trăind în numele a ceva imposibil de a fi devenit. Lucruri ca acestea se simt, nu se explică. Sigur că tot ieri grupul de fani dinamoviști, deghizați în steliști la peluza opusă ar fi putut umbri momentul.

Știm că tot ceea ce se întîmplă în jurul acestui joc numit fotbal e un fenomen, dar unul care nu se poate curăța decât din interior. Aș vrea ca într-o zi suporterii României să fie mai mulți ca steliștii și mai inventivi și mai dedicați ca dinamoviștii și rapidiștii. Aș vrea ca indiferent de patimi și susținere să ne analizăm cu toții după acest weekend încărcat de simboluri, să ne privim în oglindă și să mergem mai departe, luând ce e mai bun de la ceilalți.

Văzând măreția și încărcătura semiotică a tot ceea ce au făcut dinamoviștii din peluza dinspre Electroaparataj, empatizând cu suferința și durerea rapidiștilor de pe un stadion mai trist, mai gol și mai bătrând ca oricând și citind ce au făcut un grup de steliști mă încearcă sentimente contradictorii. Eu unul mă încăpățânez să proiectez spre toamna fierbinte a tricolorilor, să visez la un baraj perfect realizabil și mai departe la o calificare spectaculoasă la Mondialul brazilian.

Știu că nu te poți simți cu adevărat suporter, jurnalist, fotbalist, antrenor, conducător decât dacă ai ocazia să trăiești pe viu, la fața locului sau măcar implicat emoțional de la distanţă, experiența unei astfel de competiții. Aș vrea ca steliștii, dinamoviștii, rapidiștii și toți ceilalți să gândească așa și să se comporte ca atare!