Nadal și cel mai greu adversar din cariera sa

Novak Djokovic și Roger Federer par să fie din nou cei doi jucători care se bat cu șansele cele mai mari pentru câștigarea ultimului Grand Slam al anului, US Open.

Surprize pot apărea oricând, iar jucători ca Tsonga, Dimitrov, Nishikori sau Raonic ar putea apărea în fazele finale de la Flushing Meadows. Bineînțeles, Murray și Wawrinka știu și ei ce înseamnă să câștigi un trofeu de Grand Slam, însă le trebuie o îmbunătățire consistentă a jocului arătat în competițiile din luna august.

Chiar și așa, Djokovic și Federer pot profita de absența lui Nadal și pot reedita finala de la Wimbledon. Campionul de anul trecut lipsește din nou, tot din cauza unei accidentări, la fel cum s-a întâmplat și în 2012.

Spaniolul cu 64 de titluri în carieră, dintre care 14 trofee de Grand Slam, nu va fi prezent la New York. A fost din nou învins de cel mai greu adversar - propriul corp.

Accidentarea suferită la încheietura mâinii drepte l-a scos din joc pentru turneele de la Toronto, Cincinnati și US Open.  

Din 2003, ibericul a pierdut în fiecare an câte ceva important. În primii doi nu s-a putut prezenta la startul competiției de la Roland Garros, din cauza unei accidentări la cot, iar apoi a marii probleme de la picior. După cum povestește în cartea autobiografică, acea fractură de scafoid din 2004 i-a pus cariera în mare pericol.

Au urmat alte turnee Masters pierdute în acest ultim deceniu, lipsa de la Australian Open 2006 din cauza unei probleme la piciorul stâng, de la Wimbledon 2009 din cauza unei tendinite, abandon la Melbourne 2010 în fața lui Murray pentru o afecțiune la genunchi și apoi coșmarul din vara lui 2012.

Din cauza unei leziuni la tendonul rotulian, campionul spaniol a pierdut 7 luni și jumătate, iar acum calcă pe același drum pavat cu suferințe. Iar în finala de la Australian Open, pe teren a pășit un Rafa departe de potențialul maxim, prin acea accidentare de la spate.

Acest lucru nu îi ia cu nimic din merite lui Wawrinka, elvețianul ar fi avut șansele sale de câștig și în fața unui Nadal la 100%, însă cu siguranță opțiunile spaniolului ar fi fost altele. Asta mai ales dacă ne gândim că nu cedase nici măcar un set din cele 25 jucate până atunci în carieră cu Stan. 

Fără să le fie luate din merite celorlalți mari campioni contemporani, v-aș invita la un exercițiu de imaginație: câte performanțe ar fi avut în plus Nadal fără aceste probleme care i-au măcinat constant cariera. Câte titluri de Grand Slam, câte turnee, câte alte meciuri câștigate...

Urât de unii, adulat de alții, lipsa Matadorului este deplânsă la fiecare competiție majoră. La 28 de ani, și-a scris numele cu litere de aur în cărțile de istorie a tenisului. Dar rămâne acel dacă... Ce s-ar fi întâmplat DACĂ nu ar fi pierdut atât de des lupta cu propriul organism?