Amintiri în roşu, galben şi albastru

Fiecare turneu final din 1990 încoace la care a participat România a lăsat urme adânci în memoria mea afectivă. Sunt multe amintiri dulci, dar și unele amare. Pe cele din a doua categorie le las deoparte. Poate pentru perioada post-Euro. Acum, vă propun o călătorie în timp. Nu va fi un voiaj lung. Vom reveni repede în prezent. Nu știu însă dacă vom reveni și cu picioarele pe pământ. Amintirile ne pot hrăni speranțele... Așadar...

1990. De la Coppa del Mondo, prima chestie care îmi vine în minte este golul marcat de Gabi Balint în poarta Argentinei. Vă aduceți aminte faza? Centrare Lăcătuș, recentrare Sabău, apoi „capul” imparabil al lui Balint. Un gol echivalent cu un egal în compania campioanei mondiale și, mai important, cu calificarea în optimi.

1994. Meciul cu Argentina. Tot! Da, tot! Tot meciul și tot Argentina! De ce partida în întregime? Nu-i vorba doar de dubla lui Ilie Dumitrescu (al doilea gol a fost o capodoperă) sau de contraatacul magnific finalizat cu gol de Hagi. Au fost vreo 15 minute în prima repriză când sud-americanii au fost în corzi. Sunt cele mai bune momente ale tricolorilor din cariera mea de microbist.

1996. Golul lui Dorinel Munteanu cu Bulgaria. E adevărat, nu s-a pus. Dar ce șut a prins „Neamțul”! A pus și el o picătură în paharul care atunci când s-a umplut a dus la utilizarea tehnologiei pentru acest gen de faze controversate.

1998. Fără discuție, reușita lui Adrian Ilie din confruntarea cu Columbia. Una dintre cele mai frumoase execuții văzute vreodată. Un lob pe care pot fi invidioși și tenismenii. Sunt convins că nici azi Mondragon nu știe cum a primit golul!

2000. Penalty-ul executat de Ganea împotriva Angliei. Din momentul în care s-a dictat lovitura de la 11 metri până în momentul executării nu au trecut secunde, ci ore!

2008. Galeria noastră. Impresionantă! Mi-am dorit mereu să văd o „mare” galbenă la un turneu final. Dorință îndeplinită în urmă cu 8 ani!

Călătoria e încheiată! Știu, e greu să ne despărțim de Hagi, Dumitrescu, Balint, Lăcătuș, Munteanu, etc. Dar hai să fim optimiști! Eu sunt sigur că voi avea ce trece în dreptul turneului din acest an. Nu știu ce anume....Un meci ca-n 1994? Un gol? O pasă? O combinație deosebită? Fanii români pe Stade de France? Peste ani, vom uita de remizele consecutive din preliminarii, de stagiul de pregătire din Turcia, de discuțiile despre selecție, de schimbarea căpitanului înaintea turneului final. Memoria afectivă se va ocupa de asta! Vom rămâne cu momente din meciurile cu Franța, Elveția, Albania și........ Hai, România!