ROMÂNI ȘI POLONEZI

Noiembrie a fost luna în care au existat două confruntări sportive majore între români și polonezi. Una câștigată de handbaliști, cealaltă, pierdută de fotbaliști.

Puncte comune. Simplu. România și Polonia. Confruntare între reprezentative ale celor două țări. Din punct de vedere sportiv. Atât ”naționala” de handbal a României, cât și cea de fotbal au antrenor străin. La prima experiență de selecționer. Reprezentativele Poloniei sunt bine situate în lumea handbalului, respectiv, cea a fotbalului. Cu un plus pentru cea care folosește mingea mai mică.

Diferențe. Interes. În sala din Cluj, în 6 noiembrie, au fost ceva mai mult de 5.000 spectatori. În Arena Națională din București, aproape 40.000. Rezultatele. Handbaliștii pregătiți de Xavier Pasqual Fuertes au învins ferm Polonia cu 28-23 (11-9). Fotbaliștii, cu Christoph Daum pe bancă, au pierdut fără drept de apel 0-3 (0-1).

Fotbalul este supranumit sportul-rege – parcă uitând că atletismul este sportul fără de care celelalte nu ar exista – așa că și-a tăiat felia mare de notorietate și în România. Uneori, te întrebi de ce. Dacă te uiți pur și simplu la televizor. Dacă îți amintești că au existat Petschovski, Baratky, Dobrin, Dumitrache, Balaci, Hagi, îți revine zâmbetul pe față și îți păstrezi speranța că fotbalul va reuși din nou să-i facă fericiți pe români.

Privind în urmă, handbalul, cu Redl, Ivănescu, Gruia, Bulgariu, Gațu, Oțelea, Penu, Birtalan, Licu, reprezintă o constelație strălucitoare, care a dominat două decenii, cu 4 (patru!) titluri mondiale în vitrină. Medaliile de argint și de bronz nu le mai punem la socoteală. Din snobism.

Polonia fotbalistică are pe soclu locul 3 la CM 1982 Spania, cu Boniek, Smolarek, Lato reprezentanți de frunte.

În handbal, ”leșii”, cu Bogdan Wenta antrenor, au cucerit ”argintul” la CM Germania 2007, și ”bronzul” la CM Croația 2009 și la CM Qatar 2015. Plus un loc în semifinalele turneului olimpic Rio de Janeiro 2016.

La campionatele europene, România a ajuns o singură dată, Spania 1996, unde a ocupat locul 9. Polonia, locul 4 la CE Austria 2010.

Oricum ai privi, handbalul din Polonia este peste nivelul fotbalului din aceeași țară. La fel este situația și în România. Oare nu merită handbaliștii mai multă atenție?! Ori, pretențiile fiind mai mari, se așteaptă o nouă medalie ca să revină lumea lângă sportul cu două semicercuri?!

Finalmente, cei doi selecționeri. Străini. În premieră, atât la fotbal, cât și la handbal. Christoph Daum, scos de la naftalină. Însă, preocupat, prezent la meciurile din primul eșalon românesc. Amabil, ignorând acuzele și jignirile nefondate. Însă, repet, prezent zi de zi. Riguros, precum comportamentul, viața oamenilor din țara sa natală, Germania.

Xavier Paqual Fuertes. Un spaniol, en vogue. Antrenor al unei formații celebre, FC Barcelona. De două ori câștigător al Ligii Campionilor.

Nu are cum să stea în România, fiind și profesor la Universitatea din Barcelona.

Daum a dat chix. Polonia, cu Robert Lewandowski în prim-plan, a câștigat liniștită.

Pasqual Fuertes a scotocit după români prin toate cotloanele și a făcut o ”națională” competitivă, care a câștigat net disputa cu Polonia. Entuziasmantă a fost maniera în care Mihai Popescu și ai săi colegi au jucat din primul și până în ultimul minut.

O fi mai bine să privești lucrurile din exterior?! Sau, pur și simplu, este vorba de valoarea celor doi tehnicieni și de ”materialul” pe care îl au la dispoziție?!