Cu Alibec, Sânmartean și Stanciu

Gata. Ne-am aparat si am obtinut pana la urma ceea ce ne-am propus. O infrangere onorabila cu Franta si un punct cu Elvetia. A venit momentul sa atacam, sa fim ofensivi.

Pentru multi microbisti prestatia din partida cu Elvetia a fost o surpriza neplacuta. Insa actuala echipa a Romaniei nu poate obtine mai mult impotriva unor formatii mai bine cotate. Avem jucatori inferiori din punct de vedere fizic, de aceea pierdem majoritatea duelurilor unu contra unu. Tehnic suntem foarte departe de ceea ce credem noi ca putem. Sintagma “brazilienii estului” suna ca o blasfemie, desi, daca ne uitam la ce a ajuns Brazilia, am fi destul de aproape. Asadar, fizic si tehnic suntem pe minus. Cu mentalitatea nu am stat niciodata grozav, nici macar atunci cand aveam factorii care astazi ne lipsesc. De unde atatea pretentii, atatea asteptari din partea suporterilor? Nici macar performantele din trecut nu ne recomanda. Suntem singura natiune din estul Europei care nu a ajuns vreodata in careul de asi al unui turneu final.

Cu Elvetia era normal sa nu avem posesia, dar trebuia sa fim mai periculosi pe contre. Keseru a confirmat ca nu poate juca numar noua. Nu poate tine de minge, nu castiga duelurile aeriene, parca nici viteza nu mai are ( vezi faza in care da mingea pe langa un adversar, dar nu o mai ajunge). Torje este liniar ca tramvaiul. Inainte si dupa ea pare sa fie singura sa varianta de a continua faza, iar defensiv ramane un visator. Prepelita joaca prea mult la alibi, se ascunde de minge dupa adversar si a mai luat si acel galben devreme din cauza plasamentului deficitar. Hoban ne-a aratat ca este vulnerabil fara Pintilii langa el pe faza defensiva. Grigore ne-a aratat de ce joaca in Qatar, cand a respins lamentabil in o centrare usoara, iar din cornerul acela a iesit golul. Chipciu a scos acel penalty, dar Graeme Souness a spus cel mai bine ce avea de facut la golul elvetienilor si cum trebuia sa gandeasca faza. Cam acestea au fost problemele noastre in partida cu Elvetia.

Ce ar trebui sa facem cu Albania? Sa atacam cu jucatorii care sunt 100% apti. Spun asta, deoarece sunt fotbalisti care au probleme fizice, Pintilii, Stancu sau Rat. As vrea sa jucam cu Sapunaru in locul lui Pintilii in fata apararii, deoarece a facut-o foarte bine la Pandurii, are stiinta jocului si este foarte puternic in duelurile fizice. Astfel, s-ar elibera si flancul drept si l-am putea avea acolo pe Matel. In stanga, doar Filip il poate inlocui pe Rat. In dreapta, Popa ar trebui sa-i ia locul lui Torje, pentru ca mai are momente in care intra in centru cu mingea si are o forta mai mare de patrundere.

Sanmartean si Stanciu ar trebui sa fie in fata lui Sapunaru la mijloc, cu primul putin mai retras, sa vina la primit pentru a initia actiunile, iar Stanciu mai aproape de varf, deoarece are simtul portii si nu ezita sa traga de la distanta. Chipciu in stanga, iar in fata a venit momentul lui Alibec. Andone si Keseru au primit sansa de a fi titulari, acum a venit momentul atacantului Astrei. Are sansa, daca va fi folosit titular bineinteles, sa ne arate ca nu degeaba i s-a facut atata lobby pentru nationala. Poate nu ne va iesi, dar aceasta este singura formula de echipa care ne va face sa nu regretam nimic. Este singura varianta pe care o avem pentru a ataca din primul minut. Nu avem ce astepta, sa jucam prudent poate mai scoatem un penalty, poate un autogol sau o executie extraordinara. Trebuie sa incercam sa ne decidem soarta de la primul fluier al arbitrului. Asadar, la atac cu Sanmartean, Stanciu si Alibec!