Eşec european

Steaua şi Astra au pierdut clar împotriva unor adversari care au arătat un fotbal mai bun, în timp ce la Londra, Vlad Chiricheş continuă să traverseze o pasă proastă în cariera sa.

Steaua încă nu şi-a găsit cea mai bună formulă de echipă, iar Costel Gâlcă pare neinspirat în unele alegeri pe care le face şi cu reale probleme de comunicare. În partida cu Dinamo Kiev, antrenorul roş-albaştrilor a început fără Raul Rusescu, aflat într-o formă excelentă, deoarece nu a primit un răspuns clar de la acesta cu privire la starea sa medicală. Dacă era nelămurit, de ce nu a insistat pentru a se edifica? Pare o eroare de genul celei făcute la Sofia, când l-a introdus pe Tănase, iar acesta a ieşit după doar două minute de joc. Lipsa de inspiraţie a lui Gâlcă s-a văzut şi la introducerea lui Stanciu în locul lui Iancu. Stanciu are o singură “calitate”, este tânăr. În rest, mi se pare un jucător fricos, lipsit de personalitate şi care nu se implică suficient în joc. Gâlcă insistă cu el, la fel cum a făcut şi Reghecampf, fără să existe alte argumente în afara faptului că se aşteaptă o „explozie” a acestuia. Stanciu era primul schimbat de Reghe în partida de la Varşovia, cu Legia, deşi marcase un gol, iar intrarea sa la Sofia în locul lui Tănase, nu a avut vreun impact asupra jocului Stelei. Papp pare să fie alegerea pentru postul de fundaş dreapta, dar şi aici sunt semne de întrebare. Papp a câştigat duelul cu Luchin pentru acest post datorită calităţilor fizice superioare, forţă şi viteză mai bune. Dar pentru a juca acolo îţi trebuie şi o anumită inteligenţă de joc şi tehnică, iar alegerea lui Gâlcă nu are aşa ceva. Cu Astra nu a reuşit nicio centrare de calitate, deşi a avut multiple oportunităţi, iar la Kiev a avut viaţă grea cu Lens. Nu mi se pare o soluţie de viitor pentru acest post la Steaua, mai ales că, la Chievo, Papp nu a reuşit să se impună într-o formulă cu trei fundaşi centrali, tocmai din cauza lipsei tehnicii şi a inteligenţei de care aminteam mai sus. Până la urmă din cei trei fundaşi centrali din care poate alege fundaşul dreapta, Luchin, Papp şi Varela, soluţia cea mai bună o reprezintă ultimul, iar Gâlcă poate juca în centru, lângă Szukala, cu unul dintre Papp şi Luchin. Se pare că lipsa de experienţă îl împiedică pe Gâlcă să ia cele mai bune decizii (vezi neintroducerea lui Keșeru în turul cu Ludogorets, deşi acesta marcase şase goluri cu Pandurii), dar, dacă va reuşi să-şi recupereze toţi accidentaţii, atunci Steaua va putea alinia cea mai bună echipă din ultimul deceniu, o echipă capabilă să producă un fotbal de calitate, cum era pe vremea când Gâlcă juca pentru roş-albaştrii. Arlauskis – Varela, Szukala, Papp, Latovlevic – Bourceanu, Sânmărtean – Chipciu, Rusescu, Tănase – Keseru. Mi se pare o echipă capabilă chiar şi de o performanţă europeană cum a fost cea din 2006.

Astra a fost surclasată ca joc de FC Salzburg. Deşi a început bine, echipa pregătită de Isăilă a cedat ulterior pentru că jocul giurgiuvenilor este unul liniar, lipsit de imaginaţie şi dependent de evoluţia a doi fotbalişti, Budescu şi Fatai. Ultimul a lipsit cu Salzburg, iar Budescu a demonstrat că are talent, dar, nesusţinut de cineva, a părut că se luptă cu morile de vânt. Am văzut la austrieci, cum jucătorii îşi părăseau frecvent zona pentru a se deplasa şi pentru a crea superioritate în alte părţi, Kampl fiind campion la acest capitol. La Astra, Enache şi Amorim au rămas în zonele lor toată partida, fără să caute să-şi dezvolte jocul în altă parte. Cu asemena limite de exprimare, nu este de mirare că Astra se chinuie în campionat, iar victoria de la Lyon, obţinută graţie contraatacului şi celor doi amintiţi mai sus, Budescu şi Fatai, reprezintă o excepţie. Isăilă a declarat că nu a avut cu ce să schimbe în ofensivă, dar mă întreb de ce antrenorii români apreciază în continuare cantitatea şi nu calitatea. Boukari este un atacant bătăios, care se iroseşte făcând pressing, dar care nu are calitate tehnică. L-aş prefera oricând pe Alibec în locul acestuia. Un antrenor abil trebuie să ştie să lucreze cu jucători ca Alibec şi să-i facă să joace. Nimeni nu cred că poate nega talentul acestuia şi sper ca până la urmă, atacantul ignorat al Astrei să-şi găsească un mentor care să-l facă să iasă din amorţeală. Deocamdată, Astra nu pare pregătită pentru a face faţă la acest nivel şi mă întreb atunci cum se pot gândi conducătorii ei la Liga Campionilor.

Vlad Chiricheş a completat o seară neagră pentru noi cu prestaţia din meciul cu Besiktas. Fără meciuri suficiente în picioare, Chiricheş nu realizează că nu poţi avea aceeaşi siguranţă, aceeaşi precizie, ca atunci când joci meci de meci. În loc să joace simplu, el se complică. Din punct de vedere fotbalistic, transferul său în Anglia a fost privit cu scepticism, mai ales prin prisma jocului său aerian deficitar. Iată, însă, că pe Chiricheş îl trădează şi viziunea sa asupra jocului, tehnica, a dispărut precizia paselor, iar simţul de a anticipa nu mai există. E greu de crezut că va reuşi să-i mai câştige vreodată încrederea lui Pochettino, de aceea un transfer în iarnă, într-un alt campionat pare soluţia cea mai bună.