Vamos Argentina!
11.07.2014, 14:30
Favorita mea, Argentina, a ajuns după 24 de ani în finala unui campionat mondial pe merit. Sunt mulți cei care pot contesta această afirmație, dar am să încerc să argumentez.
Argentina a ajuns în această finală fără să impresioneze din punct de vedere estetic, dar la acest mondial a devenit o echipă mai bună de la meci la meci. Sunt mulți cei care contestă valoarea individuală a argentinienilor și spun că doar în ofensivă sunt jucători de excepție. Fals. În poartă, Romero a fost titular la Sampdoria până să fie împrumutat la Monaco din cauza salariului, așadar un portar de Serie A.
În linia defensivă, Zabaleta și Demichelis au ieșit campioni în Premier League cu City și au jucat un număr important de partide. Garay, fost campion mondial de tineret, jucător la Real Madrid, finalist Europa League și campion în acest sezon cu Benfica. Pe stânga, Rojo, vicecampion cu Sporting Lisabona. În fața apărării, Mascherano, de ani buni la Barcelona și Biglia, fost campion mondial de tineret, căpitan și campion la Anderlecht, titular la Lazio. Enzo Perez, campion cu Benfica, finalist Europa League. În față, Di Maria, Lavezzi, Aguero, Higuain, Palacio nu mai au nevoie de referințe, iar Messi este cel mai bun fotbalist al ultimilor ani.
Pe bancă, Alejandro Sabella a arătat că știe să schimbe lucrurile din mers și știe să colaboreze cu liderii echipei, Mascherano și Messi. A început campionatul cu Gago titular, dar acum joacă Biglia. Jucătorul lui Lazio are un plasament mai bun, este mai disciplinat tactic și are un randament superior pe ambele faze. După partida cu Elveția, l-a schimbat pe Federico Fernandez cu Demichelis. Mai experimentat, superior pe faza de construcție și la ieșirile din apărare cu mingea la picior, acesta din urmă a fost ironizat de multe ori din cauză că nu are viteză. Acest lucru nu l-a împiedicat să fie multiplu campion cu Bayern, campion cu City și să ajungă cu Malaga în fazele superioare ale Ligii Campionilor.. Un alt aspect pe faza de apărare este că Sabella nu-i pune pe elevii săi să se apere avansat, iar Mascherano nu pleacă din zona centrală și nu-i expune pe colegii săi din spate unor acțiuni unu contra unu. În momentul în care adversarul are balonul, linia defensivă se retrage aproape de careul de 16 metri, unde Demichelis și Garay au un plasament excelent, sunt greu de depășit unu la unu și intuiesc continuarea fazei. Argentina nu a primit niciun gol în 330 de minute jucate în fazele eliminatorii ale acestui mondial. Mai mult, în afară de partida cu Elveția, în care adversarul a irosit trei ocazii mari, Belgia și Olanda nu au avut nici o ocazie clară de a înscrie.
Este adevărat, Argentina nu a strălucit în ofensivă. Ocaziile de a marca au fost puține, dar întotdeauna au fost, ca număr, peste ocaziile adversarului. Messi este contestat, dar numărul acțiunilor pe care le încearcă pe meci este foarte mare. Din gheata lui au plecat majoritatea ocaziilor și a fost cel mai periculos jucător la fiecare meci. În finalele pe care le-a disputat, Messi a fost mereu printre protagoniști, de aceea cred că va face o partidă mare cu Germania. Higuain, Lavezzi, Aguero sau Palacio pot fi, la rândul lor, decisivi în orice moment. Îmi pare rău de Di Maria, jucătorul meu favorit din tabăra pumelor. Până să se accidenteze, era pe primul loc în clasamentul driblingurilor reușite. Poate că și accidentarea sa timpurie cu Belgia, a făcut ca pumele să-și piardă din aplombul ofensiv, înlocuitorul său, Enzo Perez fiind de o cu totul altă factură.
De aceea, cu o apărare care a funcționat perfect și cu niște jucători de atac imprevizibili, Argentina o poate surprinde pe Germania.
