Despre România. Despre adversari. Despre şanse

Suporterii echipei naţionale nu se entuziasmează la acest campionat european. Toţi suntem rezervaţi, sceptici şi realişti. nimeni nu-şi face speranţe sau iluzii. De aceea, cred că de aici vine şi cel mai mare atu al tricolorilor: nu pot decât să surprindă în mod plăcut. La aproape ce e mai rău, ne aşteptăm mai toţi. Naţionala va fi blamată doar în cazul unei umilinţe grele cu Franţa sau cu Elveţia, urmate de o înfrângere cu Albania. Am avut o grupă de preliminarii foarte accesibilă. Poate cea mai uşoară din istorie. Şi am avut emoţii, cu tot cu defensiva noastră "imbatabilă". Acum, suntem în grupă cu favorita turneului, cu o echipă dintre cele bune care au defilat în preliminarii şi care n-are nici presiunea rezultatului, a performanţei. Cealaltă outsideră s-ar putea să fie mai bună decât credem.

Problema noastră din stânga - Forţa lor din dreapta

Suntem într-o grupă în care primele două favorite au primul punct forte, dacă ar fi să alegem, chiar flancul drept. Cum Steliano Filip s-a accidentat, iar Răzvan Raţ, tulburat după cum chiar el recunoştea după ce a fost văduvit de banderolă, a jucat doar 45 de minute în 2016. La noi, dacă ar fi să alegem, cam în această zonă ar fi principalul punct nevralgic. La francezi, Antoine Griezmann e susţinut de o linie ofensivă foarte mobilă şi flexibilă. În acea zonă vor apărea foarte des şi Payet şi Pogba, din linia a doua. La elveţieni, cam cel mai bun, cel mai dezechilibrant şi rapid jucător e Shaqiri, care atacă decisiv din ambele benzi, dar se simte mai bine în dreapta, tocmai pentru a finaliza cu stângul. Ca şi în cazul Franţei, fundaşul de bandă susţine constant construcţia în acea zonă iar Elveţia are unul dintre cei mai buni fundaşi dreapta din lume: Lichtsteiner.

Adversarii ne respectă. Poate prea mult

Presa internaţională, mai ales cea franceză, scrie mult mai frumos despre tricolori decât presa noastră şi mult mai blând decât percepţia generală a suporterilor naţionalei despre posibilităţile, abilităţile şi capacităţile actualei generaţii. Suntem descrişi ca o naţională omogenă, talentată şi capabilă de surprize. Pe lângă faptul că le-am luat ochii tuturor cu defensiva din preliminarii, sunt evocate, poate de prea multe ori, rezultatele generaţiilor precedente. Dacă generaţia din '94 era outsideră, practic necunoscută adversarelor, acum, tocmai în urma acelor performanţe, lumea din afară e atentă şi are aşteptări la echipa lui Iordănescu. Mai mari decât avem noi.

Meciul cu Albania, mai complicat decât ne place să credem

Spre ruşinea noastră şi meritul lor, albanezii aliniază la acest Euro un lot mai "ofertant" decât al nostru. Din păcate pentru noi, din fericire pentru ei, Albania are cea mai bună generaţie de până acum. Au selecţioner italian, au trei titulari care joacă în Italia de multă vreme şi alţi doi în Franţa. Primul 11 e completat şi de doi jucători din Germania. O echipă bine închegată care are toate şansele să stea mai bine decât noi, şi fizic, şi psihic.

Suntem a doua echipă de la coadă în ierarhia caselor de pariuri. România este considerată cea mai slabă echipă după Ungaria şi la bătaie cu Irlanda de Nord. Cu un asemenea statut, la un turneu unde sunt 24 de naţionale, nu putem spera la prea multe. Nu sperăm, dar putem visa! Nu ne facem iluzii, dar ne dorim să fim suprinşi. O calificare în optimi nu e probabilă, dar nici imposibilă.