Unora le place 3-5-2. Cum ar fi la noi?

Orice sistem de joc care implică altceva decât doi fundași centrali este complex și schimbă tectonica celorlalte compartimente. Sistemul 3-5-2 este cât se poate de modern și din ce în ce mai des folosit. E o așezare din care trebuie să facă parte mulți pasatori, cu flancuri acoperite doar de câte un jucător, dar cu multă forță, densitate și creativitate la mijloc. Poate deveni ușor 5-3-2 sau chiar 5-4-1 pe fază defensivă. Evident, e invenția italienilor care, de altfel, au jucat așa un Euro 2012 superb și, mai nou, o finală de Liga Campionilor.

Fundașii centrali trebuie să joace mingea

Cel puțin doi dintre cei trei apărători trebuie să știe să paseze și scurt, și lung. Englezii îi denumesc "ball playing defender." Ideal ar fi ca măcar unul dintre cei trei să fie de picior stâng. Fundașii din acest sistem trebuie să știe să urce prin rotație și la construcție. Mai rar decât mijlocașii, mai des decât fundașii clasici. Creează superioritate prin aptitudini ce țin și de mijlocași. Oferă densitate la mijloc pe posesie și nu lasă spațiu în spate, unde rămân doi coechipieri, oricum. Sistemul cu trei apărători centrali oferă multă siguranță și opțiuni portarului. Un mare avantaj este la fazele fixe, când echipa are trei fundași centrali în careu, atât în atac, cât și în apărare.

Benzile, cele mai complicate posturi

Pentru a oferi densitate la mijlocul terenului, jucătorii de pe cele două benzi trebuie să suplinească cele mai multe - acoperă singuri acele zone, participă constant la construcție și atac, se apără lângă centrali. Este cel mai greu post și jucătorii de calitate sunt rari. Cei compleți, cel puțin. Acest post presupune, totuși, și un mare avantaj: după ce se recuperează mingea, sunt ceva mai avansați decât fundașii de bandă clasici. Astfel, după o pasă bună, pe spațiu, pot ajunge cu ușurință lângă careul advers. Sunt greu de marcat, pentru că sistemele "clasice" presupun jucători de bandă avansați, pe posesie și, automat, ușor de surprins. Sunt jucătorii de sacrificiu, pentru a oferi confort, mobilitate, opțiuni, spațiu și creativitate mijlocașilor. Practic, sunt doi în unul: fundaș de bandă și mijlocaș de bandă, în același timp.

Mijlocașii centrali, cei care fac de toate și le fac bine

Prin lărgirea opțiunilor în centrul terenului, o echipă se poate acoperi defensiv și poate, în anumite momente, să mențină presiune constantă. Sunt multe variante de mijlocași centrali moderni. Ideal, în fotbalul modern, ar trebui să rămână postul de "regista", mijlocașul care pasează mai mult decât jumătate din echipă. Cel care gândește faza ca un conducător de joc la baschet. Impune ritmul. Cu doi mijlocași centrali box-to-box, compleți, care să-l flancheze și să-i ofere opțiuni de pase constant, se poate dezvolta o linie de mijloc de oțel pur. Regista poate să lipsească, dar atunci, sarcinile sale sunt împărțite între ceilalți.

Atacanții, diferiți unul de altul

Un atac complet și de calitate se face cu doi fotbaliști și jumătate. Extra jumătatea îi revine vârfului complet, care și creează și pasează foarte bine, pe lângă finalizarea impecabilă. Poate fi oriunde în faza de atac, de la început până la final. Se completează perfect cu celălalt atacant. Prima condiție este să alerge foarte mult, să vină să-și facă și singur mingi. Trebuie să aibă în arsenal și ceva execuții, dar și disponibilitate la efort.

Cel cu talie, ireproșabil la cap, "pivotul". Foarte bun la faze fixe, face pressing aproape mereu, se poziționează excelent cu spatele la poartă, protejează când e nevoie de câteva secunde în plus. Îl poate pune în evidență pe celălalt atacant, și invers. Ca parteneriatul de acest gen din atac să funcționeze, ambii jucători trebuie să aibă prima atingere a balonului foarte bună.

În Serie A, în acest moment, sunt 11 echipe care joacă așa aproape constant: Juventus, Fiorentina, Genoa, Torino, Udinese, Atalanta, Palermo, Carpi și Frosinone. Alte 3 cunosc și ele sistemul și-l folosesc atunci când este nevoie: Roma, Inter și Verona.

Cum ar fi în Liga 1?

Până acum, Marius Șumudică, ce-i drept rar, Adrian Falub și, chiar cu succes, Nicolo Napoli, au încercat să joace așa. Cu Napoli nu e chiar o coincidență. Sistemul este cu preponderență italian. Aplicat bine, poate face ravagii în Liga 1, cu fotbaliștii "atent selecționați". Într-un campionat câteodată poate neadaptat celui european, un astfel de sistem de joc nu prea permite adversarului să înscrie, dar poate fi foarte periculos și surprinzător, în același timp. În plus, oferă opțiuni de pressing constant.

Pentru că suntem în perioadă de mercato, iată cum ar arăta un fel de națională divizionară, în care am ținut cont de cerințele fiecărui post în parte, iar jucătorii sunt aleși de la echipele clasate pe locurile de playout pentru a crea o echipă low-budget.

Portar: Kirchstein
Fundaș/ Aripă dreapta: Dimitrov
Fundaș central dreapta: Larie
Fundaș central : Benga
Fundaș central stânga: Kay
Fundaș / aripă stânga: Vătăjelu
Regista: Enescu
Mijlocaș central stânga: Mateiu
Mijlocaș central dreapta: Cabrera
Atacant complet: Zoubir
Atacant număr 9: Golubovic
Rezerve: Matache, Belu, Melinte, Camora, Petrucci, Kone, Moussa.
Antrenor: Nicolo Napoli