7 mai 1986. "Nu te plictisești între barele alea albe?" Cum răspundea Duckadam, înainte de finala cu Barcelona

• Media: Fotbal Club, miercuri, 20:00, DGS 1

• Media: Fotbal European, miercuri, 22:45, DGS 1

Actual președinte de imagine la FCSB, Helmut Duckadam avea să devină decisiv pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni, parând patru lovituri de la 11 metri.

Cu un simț de anticipație extraordinar, arădeanul din poarta Stelei a cunoscut consacrarea mondială, iar siteurile UEFA și FIFA îi dedică și în prezent articole laudative. 

Într-o vreme în care fanii puteau afla informații de la puțin spre deloc despre favoriții lor, revista Viața Militară edita înaintea finalei un supliment special pentru marele meci cu Barcelona.

Dacă zilele trecute, v-am prezentat cum prefațau Ilie Bărbulescu și Adrian Bumbescu, azi e rândul lui Duckadam.

Duckadam: "Nu mă interesează decât un singur lucru"

În mini-interviul realizat la acea vreme, omul care a crescut urmărindu-l pe Vasile Iordache răspundea unei întrebări care poate genera din partea portarilor răspunsuri atractive: "Nu te plictisești între barele alea albe?".

Duckadam a preluat mingea și a răspuns natural.

"Urmăresc cu mare atenție jocul echipei și încerc să intuiesc pe unde sparg înaintașii noștri apărarea adversă. Situația se schimbă când faza se mută la poarta mea. Nu mă mai interesează decât un singur lucru: mingea să nu depășească spațiul porții", spunea actualul președinte de imagine al roș-albaștrilor. 

Arădeanul știa să iasă și dintr-o mică ambuscadă. Chestionat de reporter pe un subiect sensibil, al unui gând negru care l-a bântuit într-o vreme, al retragerii premature din fotbal, numărul 1 din Ghencea frapa prin sinceritate. 

Duckadam și golul care i-a produs insomnii

"O singură dată, în 1982, la un meci televizat, Steaua - Corvinul, în Cupa României. Am primit un gol copilăresc care ne-a eliminat din competiție. Multă vreme după acea întâmplare nefericită m-a urmărit gândul renunțării. 

Dar am depășit momentul grei și bine am făcut. Deși în meciul retur am primit trei goluri de la această echipă, Corvinul, care știe excelent să joace acasă", preciza Duckadam în revista Steaua. 

Fostul portar a depășit momentul Corvinul și, ulterior, tranșat finala de la Sevilla. 

FC Barcelona - Steaua 0-0, 2-0 după loviturile de departajare

Finala Cupei Campionilor Europeni: 7 mai 1986, ora 20:15, Sevilla, Stadion "Ramon Sanchez Pizjuan", spectatori: 70.000.
Arbitri: Michel Vautrot - Alain Delmer, M. Girard (Franţa).

Steaua (antrenor Emeric Ienei): Helmuth Duckadam - Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Bărbulescu - Lucian Bălan (Anghel Iordănescu - '75), Gavril Balint, Ladislau Boloni, Mihail Majearu - Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă (Marin Radu II - '107).

FC Barcelona (antrenor Terry Venables): Francisco Gonzalez Urruticoechea - Gerardo Miranda Concepcion, Miguel Bernardo Blanquetti, Jose Ramon Alexanco Ventosa, Julio Alberto Moreno Casas - Victor Munoz Manrique, Bernd Schuster (Jose Moratalla Claramunt - '85), Marcos Alonso Pena, Angel Pedraza Lamita - Steve Archibald (Angel 'Pichi' Alonso Herrera - '106), Francisco Jose Carrasco Hidalgo.

Loviturile de departajare de la 11 metri: 0-0 Majearu (ratare), 0-0 Alexanko (ratare), 0-0 Boloni (ratare), 0-0 Pedraza (ratare), 1-0 (gol), Lăcătuş, 1-0 Alonso (ratare), 2-0 (gol) Balint, 2-0 Marcos (ratare).

Cum i-a păcălit Duckadam pe jucătorii Barcelonei

"În finală, Barcelona credea că se află la un nivel superior nouă și, probabil, nu se aștepta ca meciul să se ducă în prelungiri. Odată ajunși acolo, situația a devenit tot mai complicată pentru ei. Condiția fizică ne-a ajutat să dăm o replică bună și chiar ne-am creat ocazii.

Nu cred că se simțeau bine după primele 90 de minute. Prin urmare, în prelungiri i-am dominat și încrederea noastră creștea. Nu a fost un jos spectaculos, dar am avut o energie fantastică.

După ce arbitrul a pus capăt prelungirilor, m-am gândit: "Acesta este momentul meu". Nu-mi păsa de nimeni și de nimic, mă concentram la ce urma să fac. Nici nu m-am uitat la colegii mei, ci la reacția mulțimii.

Prima lovitură a lor a fost cea mai dificilă de parat, a lui Alexanko, dar am ghicit colțul. Evident, a fost o chestiune de noroc. Dacă salvezi primul penalty, atunci al doilea este mai ușor. 

Al doilea fotbalist al Barcelonei a crezut că voi sări în stânga, pentru că prima oară am sărit în dreapta. Al treilea a fost cel mai ușor. Am crezut că va merge la stânga pentru că eu am sărit în dreapta în primele dăți. Pe al patrulea l-am păcălit, el nu știa ce să facă. M-am prefăcut că sar în stânga, apoi la dreapta și într-un final am sărit în stânga.

Nu aveam absolut nici o idee cum să sărbătorim. A fost un șoc total pentru noi. Am luat cupa, ne-am întors la hotel, am băut un pahar de vin și poate ceva șampanie, și asta a fost destul de mult. A doua zi, însă, în Sevilia, a fost o zi extraordinară", a dezvăluit Duckadam, în urmă cu doi ani, pentru FourFourTwo.

Etichete: steaua , interviu , aniversare , duckadam , cupa campionilor europeni , 34 de ani , sevilla 1986

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News