SPECIAL Stoichkov: "La Barcelona m-am simţit cel mai bine cu Hagi şi Laudrup"

• SuperLiga: Corvinul - Dinamo, sâmbătă, 21:30, DGS 1

• SuperLiga: FC Argeș - Sepsi, sâmbătă, 18:30, DGS 1

"Ce echipă avea România: Hagi, Popescu, Lăcătuş, Balint..."

Mai întâi, fostul Balon de Aur îşi aminteşte cu amărăciune, dar şi cu respect, cum naţionala ţării sale a fost depăşită în preliminariile Cupei Mondiale din 1990 de o echipă a României fabuloasă. "Ne-a lăsat afară România. Avea o naţională spectaculoasă pe atunci. Cu Popescu, Hagi, Lăcătuş, Balint...", îşi aminteşte bulgarul. Celebrul fost număr 8 nu uită nici de Steaua şi de performanţa ei din 1986.

"A fost perioada boom-ului fotbalului din Est. Cine se putea gândi atunci că Steaua va juca o finală împotriva Barcelonei în Sevilla şi o va câştiga? Apoi Steaua Roşie a câştigat cu Marseille. Apoi iar Steaua Bucureşti a jucat o nouă finală, cu AC Milanul lui Gullit, Rijkaard şi Van Basten. Dinamo Kiev şi ŢSKA Moscova erau şi ele puternice. Comunismul, cu disciplina lui, era dur pentru jucători, dar am şi învăţat multe din asta", mai povesteşte Stoichkov.

Bulgarul şi-a reamintit şi primii paşi la Barcelona. "Ce echipă aveam. Mă întrebam cine ne poate opri. Cu Julio Salinas, Goicoetxea, Bakero, Laudrup, Txiki, Eusebio, Amor, Koeman, Alexanco, Ferrer, Nando... Nu ştiu dacă Barcelona avea complexe înainte de mine, dar ştiu că după ce am venit eu nu a mai avut. Am fost cei mai buni. În acea perioadă a început suferinţa lui Real Madrid", spune Stoichkov, care îşi aminteşte cum, în 1992, a fost aproape de un transfer la Napoli: "Eram gata să semnez, dar Maradona mi-a spus să nu las Barcelona niciodată, să nu fac greşeala lui. Am ajuns în Napoli. Şi am văzut oraşul. Şi mi-am zis: ce caut eu aici. De ce să plec dintr-un oraş aşa mare şi important ca Barcelona într-unul atât de mic? Şi m-am întors".

"Hagi? Un caracter mai ceva ca mine!"

Hristo Stoichkov îşi aminteşte şi perioada petrecută împreună cu Gică Hagi la Barcelona. "Cu Romario am explodat, eram doi atacanţi, dar niciunul mai bun ca celălalt. Laudrup era şi va fi întotdeauna, cel mai bun mijlocaş cu care am jucat. Alături de Letchkov şi Balakov, de la naţională. La Barcelona, cel mai bine mă simţeam în teren alături de Hagi şi Laudrup", povesteşte fostul selecţioner bulgar, care le explică spaniolilor cine este Hagi în viziunea lui: "Hagi era fabulos. În România încă e foarte iubit. A deschis o academie de fotbal. Sunt naşul său de nuntă. Este cel mai mare fotbalist din istoria României. Dar e foarte dificil să joci la Madrid şi apoi la Barcelona. Uită-te ce a păţit şi Prosinecki. Doar Luis Enrique, care era mai dur, a reuşit să facă faţă la ambele şi a jucat mai mult. Deşi... Gică a fost accidentat des la Barcelona. Nu a putut exploda, deşi era un fotbalist atât de mare. Avea un stâng cum nu s-a mai văzut. Individual, clar că-i plăcea să ţină mingea, să se joace cu ea, să creeze faza şi apoi tot el s-o finalizeze, pentru că era un caracter... mai ceva decât mine!! Era incredibil!".

"I-am aruncat toate hainele şi am pus un acordeon în valiză"

Bun prieten cu "Regele", Stoichkov îşi aminteşte şi alte episoade din relaţia sa cu Hagi: "Îmi amintesc că eram în România, ca VIP-uri. Aveam o poartă doar pentru noi în aeroport. Dar el nu voia. Îi spuneam: Hai, că ne aşteaptă oameni importanţi. Lui îi era ruşine: Nu, nu, eu îi respect pe români, mă pun la coadă. Şi stătea la coadă, cu toată lumea. Avea mereu o valiză veche de aluminiu. Mereu era cu ea, niciodată nu o lăsa din mână. Într-o zi i-am cumpărat un acordeon, i-am aruncat lucrurile din valiză şi i-am băgat acordeonul înăuntru. Când am ajuns cu echipa la hotel, a ajuns în cameră şi când şi-a desfăcut geamantanul să-şi ia spuma de ras... un acordeon!".

Stoichkov despre:

Mourinho: "Era un tip foarte liniştit. Mereu muncea şi întotdeauna îşi lua notiţe. Despre antrenamente, persoane, cum e un jucător, cum se mişcă, toate detaliile. Era foarte corect. Poate unora nu le place, dar este imposibil să fii pe placul tuturor. Mou este un antrenor foarte bine pregătit, pregătit pentru lucruri mari, bine făcute. Cine spune că e prost educat culege ce-a semănat. Dacă eu te provoc şi te înjur, tu faci la fel. Mourinho are un caracter de dur, nu-l călca pe bătături. La cât e de pregătit, să-l faci translator? Aţi auzit vreodată vreun jucător de la Barcelona, din Portugalia, de la Chelsea sau Inter vorbind rău de el? Nimeni nu o face".

Guardiola: "Când l-am văzut prima oară în vestiar, fără barbă, speriat, abia venit de la echipa a doua... Era un băiat foarte serios încă de atunci. Era un lider la Barcelona B şi i-a fost uşor să ne înţeleagă jocul. Nu m-am îndoit nicio clipă de el când Laporta l-a pus antrenor. Nu aveam motive. Înţelege perfect jocul echipei, calitatea fiecărui jucător, iar rezultatele nu au întârziat".

Figo: "Un jucător uriaş, unul din cei mai buni străini din istoria Barcelonei, dar a făcut mult rău echipei. Deşi nu cred că a fost vina lui. Avea clauză de transfer, de unde să te gândeşti că cineva plăteşte cele 10 miliarde de pesetas? Mmm... Ciudat, nu? Florentino Perez a câştigat alegerile promiţând acest transfer şi a plătit cele 10 miliarde. Şi Figo a fost între ciocan şi nicovală. Dacă ar fi putut să dea înapoi, ar fi făcut-o. Dar nu a putut. Nu o să înţeleg cum un jucător sărută azi stema Barcelonei şi apoi pleacă la Madrid. A făcut mult rău echipei... A întors raportul de forţe între Real şi Barcelona în acel moment".

Johan Cruyff: "S-a tot spus că am fost certat cu el. Nu e adevărat. Am avut neînţelegeri, dar atât. Niciunui jucător nu-i place să fie schimbat. El mă tot scotea afară. L-am întrebat: de ce? Mă chema la el acasă, să-mi explice la tablă. Stăteam de dimineaţa până seara acolo, de crăpam de foame. Atunci îmi punea cea mai ieftină mâncare: o salată cu un ou în mijloc. Ce naiba, Mister?, îl întrebam. Iar el: tipic olandez, tipic olandez. Era o figură... Venea la antrenamente şi punea pariuri cu noi: cine loveşte de cele mai multe ori bara. Câştiga mereu. Şi mereu pariam pe bani. Odată, la un meci în Tenerife, mi-a zis: Dacă dai gol, îţi dau 100.000 de pesetas, dacă nu dai, îţi dau eu. Am început meciul, a marcat Laudrup, apoi Goicoetxea. Mi-am zis: e lejer, dau şi eu unul. Apoi, la pauză m-a scos afară!! Zic: Hei, Mister, ce naiba faci? Iar el: Ai pierdut pariul, scoate banii. O figură de om..."

Van Gaal: "Cel mai prost antrenor cu care am lucrat. Nici nu vreau să-mi pierd timpul vorbind de el. Era 'pătrat' ca zidul unei case. Avea o mare problemă şi încă o are: Johan Cruyff. De fiecare dată când îi auzea numele, făcea spume la gură, transpira, îl apuca tremuratul. Dar unde e unul şi unde e celălalt? Omul era fiert pe Cruyff că l-a dat afară din vestiarul lui Ajax..."

Etichete: hagi , barcelona , romania , nationala , van gaal , interviu , gica popescu , stoichkov , cruyff , jot down , caracter , povesti , anecdote

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News