Cand dansezi cu diavolul

Când dansezi cu diavolul

Iarna e în toi, cantonamentele din Liga 1 au început, şi, stupoare în Giuleşti, planeta încă nu s-a scufundat. S-au găsit bani de cantonamente şi viaţa îşi continuă mersul. Echipa Rapid va exista în continuare, chiar dacă Marian Rada abia mai strânge la antrenamente jucători pentru o miuţă. Prin Giuleşti bate frigul. Fanii se întreabă cu feţele în pumni: de "Berlusconi" tot n-am scăpat? 

Fotbal şi pisici

"Berlusconi din Giuleşti" nu a ştiut sau nu a vrut să îngrijească echipa pe placul fanilor, spre deosebire de prietenul său de la capătul liniei 41, George stelistul. Făcând o analogie, putem spune despre amândoi că au în grijă câte o pisică. Dar George din Ghencea îi cumpără mâţei hăinuţe frumoase, mâncare bună şi o mângâie toată ziua, în vreme ce amicul din Giuleşti îşi trage de coadă vietatea, o lasă să moară de sete şi îşi cam bate joc de ea cu fiecare ocazie ivită. Ciuntit, rănit şi delapidat de misteriosul afacerist, Rapid continuă să respire.

Se ştie că pe G. C. nu-l convingi prea uşor să scoată doldora mâna din buzunar. Şi totuşi, băieţi cinstiţi precum Bilaşco, Goga, Codrea, Surdu şi alţi străini diverşi au reuşit recent să obţină contracte-record în Giuleşti, într-o perioadă în care până şi Gigi Becali anunţa catastrofa financiară iminentă din fotbal. Conştient că în cele din urmă cheltuielile salariale nu vor putea fi onorate, şeful din Grant a plănuit astfel cea mai tare cacealma din istoria recentă a fotbalului nostru.

Contracte mari, faliment sigur. E bine aşa!

Anticipând falimentul rezultat din gestionarea total neprofesionistă, G. C. a silit practic clubul să devină incapabil de plată, tocmai prin sumele uriaşe promise în contracte. Sume pe care nu a intenţionat nici măcar o secundă să le plătească! Astfel, incapacitatea de plată a fost urmată de o insolvenţă firească, pe care G. C. a prezentat-o drept "soluţia salvatoare".

Atunci când a venit ziua scadenţei datoriilor uriaşe acumulate de-a lungul anilor, G. C. a ales să-şi facă ieşirea temporară din scenă. S-a dat la o parte cu mâinile ridicate, îmbrăţişând un discurs perfid: "Eu am ţinut echipa atâţia ani, am dat salarii mari, dar acum e criză peste tot, nu ne mai putem descurca, deci trebuie să lăsăm statul să intervină. Este singura soluţie!". Printre toate acestea, G. C. omite să ne spună că CEA MAI MARE parte a datoriilor clubului sunt către propriile sale firme, astfel că Tribunalul ajută Rapid să scape de datorii, dar îl îmbogăţeşte pe finanţatorul impotent, căruia îi va umple la final conturile cu toate milioanele pe care el, pe cale legală, nu avea cum să le mai scoată din club.

Sigur, trebuie menţionat că statul este primul care îşi încasează datoriile în urma procesului de insolvenţă, înaintea tuturor "terţilor", dar Rapid datorează doar ceva mai mult de un milion de euro către stat, restul sumelor urmând a fi achitate către Ana Group şi celorlalte firme proprii, pe care G. C. le-a desemnat drept creditoare de-a lungul anilor.

Scurt preambul economic

Cunoscând tertipurile fiscale mai bine decât fanii sau alţi oamenii din mediul fotbalistic, G. C. a dat echipa pe mâna Tribunalului, acceptând insolvenţa ca fiind unica soluţie de scăpare. Asta, în lipsa unei infuzii de capital din buzunarul propriu sau din partea altui sponsor. Starea de insolevenţa presupune un mecanism complicat, dar o logică simplă: atunci când o afacere merge pe pierderi prea mari, un administrator judiciar (în fond, altă firmă) desemnat de Tribunalul Comercial preia controlul, cu obiectivul clar de a genera profit prin gestionarea corectă şi dezinteresată a afacerii putrede. Profitul este apoi folosit pentru plata eşalonată a tuturor datoriilor (statul având prioritate), iar în momentul în care situaţia contabilă ajunge pe 0, procesul este considerat un succes. Specialiştii în economie susţin însă că doar 5 % dintre firmele ajunse în insolvenţă reuşesc să şi scape de faliment! Dar asta este altă problemă, ce poate deveni palpabilă abia peste câţiva ani, când misiunea administratorului judiciar va fi încheiată. Datoria Rapidului este de 29 de milioane de euro. Teoretic, 21 ar trebui să ajungă în conturile firmelor actualului finanţator.

De ce nu s-au mai produs bani

G. C. şi-a dat seama de ceva timp încoace că se va ajunge la procesul de insolvenţă, datoriile acumulate fiind prea mari pentru a mai putea fi echilibrate cu drepturi TV şi vânzări de jucători. Cum Rapid nu a mai văzut nici Europa de ceva timp încoace, nici bani de la UEFA nu au mai venit. Sponsorii au evitat şi ei clubul, iar încasările din tichete au fost minime. Până la urmă, în privinţa stadionului Valentin Stănescu te întrebi mai degrabă dacă pică la următorul meci, nicidecum dacă va fi luat cu asalt de fanii plătitori.

Iar transferurile? Cel mai bun produs cu potenţial de export, de ani de zile încoace, e "bătătorul de penalty-uri" Herea. Care, oricum, nu va pleca din Grant prin transfer, deoarece lui Constantin Iacov i-ar reveni 500.000 de euro din afacere, indiferent de suma încasată de Rapid! La fel ca în cazul fără echivoc al stadionului, şi pentru Herea putem băga mâna în foc că nu se vor primi oferte de zeci de milioane de euro. Iar în lipsa rezultatelor, niciun alt jucător de la Alexandru Ioniţă încoace nu a mai reprezentat o miză în mercato. Asta se întâmpla în 2010. De atunci, încasările din transferuri au fost aproape zero.

Diabolic într-ale finanţelor, G. C. se identifică acum cu imaginea unui afacerist genial, tocmai în cel mai greu moment din existenţa Rapidului. Se află printre puţinii conducători din fotbal care vor ieşi pe plus la finalul aventurii, iar asta la adăpostul a două titluri şi câteva Cupe câştigate cu Rapid. Ce se va întâmpla cu echipa de acum înainte? Probabil un anonimat îndelungat şi o existenţă ieftină, cu lipsuri. Dacă va rămâne G. C. la conducerea clubului sau nu, asta nu o putem cunoaşte încă. 

Salvarea depinde foarte mult de disponibilitatea sa de a ajuta clubul şi de a renunţa la o parte dintre datoriile pe care el însuşi le-a fabricat. O altă soluţie poate fi vânzarea ieftină a echipei. Ca întotdeauna, G. C. e din nou cu un pas înaintea tuturor. Iar în lumea afaceriştilor se spune că atunci când dansezi cu Diavolul, ei bine, trebuie să AŞTEPŢI să se încheie cântecul. Pick-up-ul din camera lui G. C. e stricat de ani de zile încoace, blocat pe o melodie tristă, care se repetă la nesfârşit: "Ce săraci sunteem, ce săraci sunteem!".