Ceasul lui Lato

Ceasul lui Lato

Fiecare selecţie anunţată de Victor Piţurcă provoacă în rândul mulţimii murmur, obiecţii, nelinişte şi suspine. Înainte de decisivul cu Ungaria, corul este parcă şi mai sonor. Se discută iar despre un jucător nedreptăţit de judecata selecţionerului.

În zilele ce urmează, Iasmin Latovlevici se va alătura conştiincios celor şase-şapte (?) jucători rămaşi la dispoziţia lui Laurenţiu Reghecampf şi se va antrena la Steaua scrâşnind din dinţi, la fel ca până acum. Poate cu gândul şi la Mondialul din Brazilia. În tot acest timp, Chiricheş este la lot, Gardoş este la lot, la fel şi Adi Popa sau Pintilii. Observăm că până şi neinspiratul Tănase ne va reprezenta la Budapesta! 

E loc pentru toată lumea de la Steaua, mai puţin pentru cel fără de care bucuriile cu Ajax şi Chelsea nu ar fi existat. Chiar dacă România nu are nevoie în acelaşi timp de trei fundaşi stânga excelenţi, prezenţa lui Latovlevici în lot i-ar fi oferit varietate selecţionerului. În caz de urgenţă, Radu Ştefan poate intra în calcule şi pentru centrul defensivei. L-am mai văzut acolo, este bun şi de încredere, iar o "piesă" în centrul apărării este întotdeauna de folos. Fixat în flanc însă, polivalenţa sa devine inutilă.

Sigur, evoluţiile constant bune ale lui Latovlevici, evidenţiate şi cu şi câteva goluri, nu atrag automat excluderea lui Raţ din primul 11. Nu suntem în curtea şcolii şi echipa reprezentativă are totuşi un mecanism fix, în care există piese solide. Cu doar şase selecţii şi două primăveri europene la activ, Latovlevici mai are de tras pentru a dovedi că a pătruns în categoria jucătorilor-metronom, indispensabili la nivel înalt.

Renunţând însă la Latovlevici, antrenorul a trimis numai mesaje greşite. Înţelegem, din decizia lui, că doar unii fotbalişti trebuie să joace constant la echipa de club pentru a fi convocaţi. Apoi, rapidul şi tehnicul Latovlevici primeşte vestea tristă că trebuie să mai aştepte vreo 3-4 ani pentru a putea intra şi el în circuitul "tricolorilor", câtă vreme există acum soluţii pe postul lui. Asta, deşi după Bozovic, stelistul este cel mai bun fundaş stânga pe care Liga 1 l-a avut în ultimii cinci ani.

Timpul lui "Mandibulă" va veni cu siguranţă. Vorbim despre un fotbalist care este prea serios ca să nu reuşească! Chiar şi la 26 de ani, Latovlevici are nevoie de răbdare, iar puţin moral nu i-ar fi stricat. O acţiune întreprinsă la lot poate aduce acumulări în perspectiva următoarelor acţiuni şi selecţionerul Piţurcă ar fi evitat orice polemică dacă l-ar fi convocat, fie şi pentru a-l odihni la Budapesta. În fond, Raţ încă ne ajută cu experienţa dobândită în faţa lui Juve, Barca sau Chelsea.

Pentru Lato, a fi fotbalist acum este sinonim cu a te face ceasornicar în Elveţia. Meseria este destul de grea, dar sunt mulţi pricepuţi prin zonă, aşa că trebuie să fii cu adevărat fenomenal pentru a te impune. Uneori însă, în loc să aleagă riscul unei colaborări noi, clientela rămâne fidelă meşterului pe care îl cunoaşte deja. Şi aşa se irosesc afaceri bune.