Cu ce am rămas

25 decembrie 2013, orele 21:00 poate. Pe străzi nu ninge deloc. E ger, dar în oraş pluteşte serenitatea specifică Sărbătorilor. Maşini puţine, oameni puţini, lumea s-a ascuns în case. În redacţia Digi Sport se aud bătăi în taste şi comentarii de la TV. Se discută pe un ton scăzut. Parcă ne-am teme că zgomotele puternice vor stârni şi mai tare vântul de dincolo de geam.

"Ce an plin...Obositor". Cuvintele n-au niciun impact în primele secunde. Rapid, ele capătă forme mari şi rotunde. Imediat, tot anul se derulează în faţa ochilor noştri cu repeziciune, precum filmul vieţii unui om aflat în faţa clipei fatidice. "Gândiţi-vă cum a început...". Aşa e.

Ne-am bucurat de minunile scoase din bocanc de Vlad Chiricheş şi ai lui. Între timp, el a ajuns pe bani mulţi la Tottenham, după un transfer etalat în note dramatice prin media. Steaua lui Reghecampf a bătut Chelsea! Nu e puţin lucru. Tot Steaua a trăit periculos în preliminariile UCL şi a primit târziu permisiunea să se aşeze la masa bogaţilor. Dar a jucat în Champions League, iar asta se adaugă la cutia cu amintiri. De acolo nu putem să scoatem maşinăria numită "Bayern", care a dat de pământ, practic, cu tot ceea ce a însemnat fotbalul mare în ultimii 4 ani. 

Am avut din nou Dosarul Transferurilor, un caz grav care pare că se va soluţiona patetic. Gigi Becali a fost trimis la închisoare şi orice altă remarcă despre subiect devine inutilă. Ce personaj, vă daţi seama? Sezonul european a început devreme şi s-a terminat târziu pentru noi. Pe vremea în care Astra, Pandurii şi Petrolul băteau la porţile Europa League, mulţi se odihneau pe plajă, aşteptând să înceapă cu adevărat competiţia. Ce-i drept, ne-au făcut câteva bucurii băieţii. Dar s-au prăpădit şi campioni, amintind aici de marele Costică Ştefănescu.

Într-o notă mai puţin tragică, au dispărut echipe şi mă gândesc, cu regret, în primul rând la Oltchim Râmnicu Vâlcea. Doamne, cât de bine suna pe hârtie aşezarea lui Vestergaard! Revenind la vara fierbinte din fotbal, observăm că circul din jurul Rapidului s-a pierdut prin mlaştina ligii secunde. Tot acolo, oltenii se pot considera norocoşi: în ianuarie anul trecut nu mai aveau nicio echipă, iar acum au două. Am sperat că ne vom califica la Mondiale până în adâncul lui noiembrie. Şi n-am fost deloc departe, dacă alegem să ignorăm tot ceea ce s-a întâmplat după tragerea la sorţi.

Am celebrat-o cu fiecare rând scris pe Simona Halep. Micuţa cu rachetă habar n-are că noi nu suntem obişnuiţi cu aşa minunăţii venite din iarbă. Dacă nu am scris tot ce trebuia, să ne ierţi Simona! Am încheiat anul fără suflu, în genunchi, la Mondialul de handbal, unde am plătit scump 10 minute tratate ieftin. Multe evenimente, multe emoţii, câteva satisfacţii. Tragem linie şi n-avem timp de prea multă reflecţie. Sună cam neinspirat, dar din faţa biroului mă simt exact ca un fotbalist la încălzire. Pentru că începe încă un sezon în toate calendarele sportive!

Vom avea (pardon, vor avea) o vară fierbinte la Rio şi vom râde iar de foclorul săţios pe care Liga 1 ni-l serveşte zilnic. Sperăm la un 2014 cel puţin la fel de dens şi de aprins precum cel abia încheiat. Să avem ce scrie, să avem ce citi. "La mulţi ani, băieţi!". Ultimele cuvinte care răsună în redacţie pe 25 decembrie parcă ascund şi altceva sub semnul exclamării. Ele sună mai degrabă a: "Hai la odihnă, că habar n-aveţi ce an ne-aşteaptă!".