De ce Bayern si nu Juventus

De ce Bayern şi nu Juventus

Fără să se califice en-fanfare până în sferturi, juventinii au visat la şansa unei semifinale Champions League. Întotdeauna de acolo se poate întâmpla orice şi diferenţele de rang devin neobservabile, lăsând loc unei echipe muncitoare, inteligente şi norocoase să se strecoare la masă. Nu demult a dovedit-o Italia, la Euro 2012, când a spulberat visul Germaniei de a juca din nou cu trofeul în faţă. La mai puţin de un an distanţă, Schweinsteiger, Muller şi Lahm şi-au luat revanşa în faţa italienilor, chiar la Torino.

Drumul nemţilor până în sferturi a fost unul lin (grupă cu BATE, Valencia şi Lille), iar "Misiunea Arsenal", din optimi, nu a părut nici ea una neapărat impresionantă. Pe "tunarii" lui Wenger i-au bătut mulţi în ultimul an, iar desfăşurarea returului a lăsat să se întrevadă slăbiciuni în mecanismul bavarez. Slăbiciuni pe care euforia calificării în semifinale le maschează. În acest sezon, Juventus a fost primul adversar de mare calibru întâlnit de Bayern Munchen. Iar norocul nemţilor a fost complet: au întâlnit cea mai defensivă echipă posibilă!

Evident, atunci când îl ai ca adversar pe Buffon, şansele tale de calificare sunt serios influenţate. Este important, ca echipă, să n-ai presiunea de a marca la prima ocazie, mai ales că timpul trece, teoretic, în defavoarea atacanţilor. Cu Juventus, Bayern n-a avut problema aceasta. Avantajul de a porni dubla manşă cu 1-0 din secunda 30 este unul decisiv la acest nivel, iar nemţii sunt o echipă FOARTE greu de întors după ce deschid scorul. Nu sunt nici Atalanta, nici Siena, nici Chievo. Schimbarea de scor i-a prins nepregătiţi pe italieni. Puşi în faţa misiunii de a schimba ‘planul italian’, torinezii şi-au arătat limitele. Ale lor şi ale fotbalului pe care îl reprezintă.

Campioana de astăzi a lui Conte nu este capabilă să domine în atac un colos european, iar rezultatul dublei manşe nu ar trebui să mire. Juventus este echipa care a plecat de la Glasgow cu o calificare în buzunar încă din tur, după un meci în care a ţinut rar mingea în posesie şi în care a preferat să joace precaut. Tiptil-tiptil şi fără convingere, aproape bătuţi de Şahtior acasă, italienii au sperat că va merge aşa. Bucuria de acasă a alimentat visul. Dominarea lui Juventus în Italia, din ultimii doi ani, este însă irelevantă.

Din Serie B până la crema fotbalului european, torinezii au parcurs o călătorie fructuoasă şi poate neaşteptată. Dar contextul intern a fost important. Interul 'post-Mourinho' este demult în haos, AC Milan a stat în depresie timp un an şi a fost vulnerabil, iar Lazio şi AS Roma rămân periculoase, dar limitate. Napoli primeşte prea multe goluri şi potenţialul maxim al echipei lui Mazzarri pare să fi fost demult atins. Fiorentina arată bine, dar nu este genul de echipă implicată vreodată în lupta pentru titlu din Italia. Ce mai rămâne în Italia? La nivel competitiv pe plan continental, nimic. Este o competiţie care lui Juve i-a oferit rezultate reale şi impresii false. 

Fără un vârf de calibru adevărat, având o medie scăzută de înălţime şi de forţă, lui Conte tocmai i-a fost devastat "laboratorul". Bayern a intrat în casa lui ca o tornadă şi i-a aruncat pe jos toate foile şi notiţele. Înainte de viitoarea ediţie a Ligii, Antonio Conte trebuie să ia o decizie importantă: le strânge pe toate de pe jos şi le aşează aceeaşi în ordine sau scrie altele?