Un fleac, ne-au ciuruit

Din nou, fotbalul nostru arată ca un turn babel al anomaliilor. Steaua nu este doar cea mai iubită echipă din ţară, ci şi, observ, cea mai detestată! După 0-4 cu Chelsea, arătăm că simţul realităţii ne lipseşte; ne dăm de ceasul morţii de parcă Steaua a retrogradat în B, iar bietul Georgievski aproape că este atacat cu pietre după un simplu meci de fotbal.

Nu ţin minte să fi citit atâtea ironii, răutăţi şi atacuri în Turcia după ce Galatasaray a fost măcelărită de Real Madrid. Nici Sport, cotidianul catalan nr. 1, nu a împuşcat-o pe Barca după 0-4 şi 0-3 cu Bayern, la fel cum nici grecii nu au răscolit după recorduri negative atunci când Olympiakos pierdea la Juventus, 0-7. Zelul negativist nu are legătură cu stima faţă de cititori, pentru că, să admitem, nu pentru ei sunt fluturate de zor cifrele negre. Nu. Ele fac deliciul lui Vivi Răchită, lui Anghel Iordănescu, dinamoviştilor, rapidiştilor şi, în general, celor care au simţit nevoia să vadă un gigant doborât cu brutalitate.

Trebuie să fim realişti, aşa, ca Reghecampf. Steaua tot va lua titlul la pas, iar tragedia din jurul meciului cu Chelsea se va evapora prin august 2014, când echipa va ajunge iar în grupele UCL. De fapt, propun un exerciţiu de imaginaţie. Aş oferi conducerii Stelei pactul următor: calificări garantate în grupele Ligii timp de 5 sezoane la rând, la finalul cărora punctajul să fie un 0 rotund şi golaverajul general 0-100. Credeţi că MM, Gigi sau secretarele vor refuza calificările, pentru că s-ar "face de râs"? Oho. Surpriză, zecile de milioane de la UEFA nu ţin cont de scoruri şi, în general, au darul nobil de a spăla orice ruşine. Iar acest 0-4 de la Bucureşti va fi uitat imediat ce buzunarele se vor umple din nou.

Steaua a pierdut cu una dintre cele mai bune echipe de fotbal din lume şi niciun scor de la 0-6 în jos nu poate fi considerat ruşinos. Suntem mai săraci, mai firavi, mai neserioşi şi mai limitaţi decât ei. Iar englezii erau avertizaţi încă din primăvară că fotbalul rezervă surprize. Cum să te arăţi mirat de o înfrângere atât de previzibilă? Dacă fundaşii de la Sibenik şi puştii Concordiei Chiajna s-ar bate de la egal la egal cu Eto'o şi Lampard, atunci ierarhiile din fotbal chiar ar fi dinamitate, iar Skopje, Vilnius, Erevan sau Tbilisi ar vedea şi ele Champions League, nu?

Cel mai sănătos lucru posibil este cel pe care îl refuzăm ca netoţii. Să ne bucurăm că Steaua a ajuns aici şi de faptul că Boateng, Mourinho sau Torres chiar au meciuri la Bucureşti, nu numai în direct pe Digi Sport. Revenind, de sâmbătă, la săgeţile şi coroanele din Liga 1, trebuie să acceptăm cu seninătate faptul că fotbalul românesc e o mare caterincă, iar noi îl luăm prea în serios, mai ales atunci când pierdem. Şi nu trebuie să fii un filosof ca să-ţi dai seama de asta.