De ce s-a produs rocada Federer - Murray

Nu are cele mai spectaculoase lovituri, nu etalează cel mai frumos joc, dar precum o făcea și antrenorul său, reușește să găsească o cale să se impună. Și de aproape un an de zile o face mult mai regulat decât înainte, astfel că Andy Murray, pentru că despre el este vorba, a ajuns pe locul secund în lume. 

Este adevărat, a făcut-o cu noroc, după un meci în care nu a strălucit. Oponentul său din finală, David Ferrer, a fost extrem de aproape să amâne rocada din fruntea clasamentului, dar a demonstrat într-un final  același complex pe care l-a dezvoltat de multă vreme față de jucătorii din Top 4. 

Mulți iubitori ai tenisului au rămas uluiți la aflarea acestei posibilități înainte de turneul de la Miami. Se întrebau cum Andy poate să îl întreacă pe marele Roger, în condițiile în care elvețianul i-ar fi superior scoțianului la aproape toate capitolele (mai puțin forța în lovituri). 

Dar s-a întâmplat. Forma antitetică în care se prezintă Murray și Federer în 2013, a făcut posibil schimbul. Patru turnee au jucat fiecare în acest an - Murray a câștigat două și a jucat o finală de Grand Slam, pe când deținătorul tuturor recordurilor a pierdut pe bandă rulantă. De cealaltă parte, elvețianul nu s-a calificat nici măcar o dată într-un ultim act. La Australian Open, chiar sportivul din Dunbane l-a eliminat pe FedEx, într-un meci întins pe 4 ore, în semifinalele competiției.

Pe cât de mult ar fi urât pentru stilul său, scoțianul de pe locul 2 arată eficiență. O caracteristică ce îi lipsește tenisului-spectacol pe care îl pune în scenă Federer în acest început de an. 

Urmează sezonul de zgură, unul în care elvețianul este obligat să își apere aproape 2000 de puncte cucerite anul trecut, în timp ce Murray este "datornic" doar cu 720. O revenire de scurtă durată pentru Federer este posibilă după turneul Masters de la Monte Carlo, unde britanicul este obligat să ajungă în sferturi pentru a-și păstra postura. Apoi însă vor urma competițiile de la Madrid și Roma, care vor pecetlui soarta locului secund pe umerii lui Murray pentru o bună bucată din acest sezon.

Personal, nu văd nicio surpriză în trecerea lui Andy pe locul 2 ATP, precum am și scris încă din data de 31 decembrie 2012 (VEZI AICI). În schimb, acum măresc miza.

Timpul lui Roger trece încet, dar sigur, iar feeling-ul îmi spune că ediția din acest an de la US Open (ultima săptămână din luna August), nu îl mai prinde pe elvețian pe podiumul clasamentului mondial. Rămâne de văzut...