Detalii neștiute ale turneului de la Miami

Turneul recent încheiat la Miami a avut doi câștigători obișnuiți: Serena Williams a cucerit al șaptelea titlu, în timp ce Novak Djokovic a ridicat cel de-al patrulea trofeu la competiția din Florida.

Amândoi au meritat pe deplin trofeele, chiar dacă Nole a jucat cu două meciuri mai puțin, lucru mai rar întâlnit în circuitul mondial. Sârbul a condus finala cu Nadal de la un capăt la celălalt, iar în forma în care se afla, probabil nimeni nu-l putea învinge.

Mă voi concentra în acest material pe câteva lucruri necunoscute publicului larg, în special iubitorilor tenisului.

Am văzut o Serena extrem de zâmbitoare și pusă pe glume. Întrebată care este motivația ei de a câștiga de fiecare dată la Miami, americanca a avut un răspuns plin de umor: „Turneul este organizat la o distanță destul de mică de locul în care am crescut, vin toți prietenii mei să mă vadă și nu mă pot face de râs în fața lor. Decât să îi văd cum mă consolează, mai bine ieșim toți și petrecem după ce se termină turneul. Nu am nevoie de mila lor”.

Am văzut de asemenea un Kei Nishikori fantastic. Asiaticul a reușit să câștige două meciuri extrem de grele, cu David Ferrer și cu Roger Federer. Din păcate, după aceea s-a accidentat și nu a mai putut juca în semifinale cu Djokovic. Ceea ce nu se știe însă este că în spatele acestor performanțe stă o muncă asiduă: staff-ul japonezului înregistrează video chiar și antrenamentele, lucru rar întâlnit la alți jucători, pentru a vedea unde pot fi aduse îmbunătățiri.

Fiecare jucător este înconjurat de antrenori și alți oameni importanți din staff-ul său. Aproape toți sunt foști sportivi de performanță. În afara celor cunoscuți de toată lumea, (Edberg, Norman, Chang) am zărit un Guillermo Canas cu o burtă impozantă și, diametral opus, un Thomas Johansson care părea la fel de zvelt și pregătit să intre în concurs precum în urmă cu un deceniu.

Chiar dacă a pierdut a patra finală la Miami, Rafael Nadal este cel mai iubit om la acest turneu. Fani din Venezuela, Mexic, Columbia, Argentina, SUA și bineînțeles localnicii din Miami l-au încurajat pe durata întregii competiții. La finalul primului meci, pe cele două plasme imense din interiorul arenei centrale au fost derulate filmulețe de încurajare pentru liderul mondial, în care au apărut fani de toate vârstele – de la mici copii la oameni aflați la pensie. Momentul l-a emoționat teribil pe spaniol, care și-a abținut cu greu lacrimile.

În final, nu pot să nu o admir pe Martina Hingis, care a avut puterea să revină pentru a câta oară în circuit. Iar efortul i-a fost răsplătit. La 33 de ani și jumătate, elvețianca ce făcea furori în urmă cu mai bine de un deceniu, a cucerit titlul de dublu, alături de Sabine Lisicki și a anunțat că va juca și în restul acestui sezon alături de germancă. Este cel de-al 38-lea trofeu de dublu, însă primul după o pauză de 7 ani.

Hingis și Lisicki au avut nevoie de un wild-card pentru a intra pe tablou și nimeni nu le dădea vreo șansă. Am fost prezent la meciurile lor și vă pot spune că Martina e cea din tinerețe. Aleargă după fiecare minge, pune suflet pe teren și o trage după ea pe Sabine. În sferturile de finală, cele două au salvat nu mai puțin de 7 mingi de meci în fața perechii Medina Garrigues/Shvedova. Fără dăruire 100%, așa ceva nu este posibil. Cu toate că și-a încântat fanii, elvețianca pare decisă să nu revină deocamdată și la simplu. Vom vedea dacă rezultatele viitoare îi vor schimba poziția. Chiar și declarația lui Sabine lasă loc de interpretări: „Ar putea să joace la cel mai înalt nivel și la simplu. Eu sigur nu mi-aș dori să o am ca adversară.”