Drumul de la "campeón" la "llorón"

În afara trofeului cucerit de Rafael Nadal la Madrid, turneul Masters din capitala Spaniei a lăsat în urmă mai multe episoade interesante.

Un detaliu prea puțin cunoscut de publicul larg este acela că oamenii care au avut grijă de terenurile de joc erau aproape toți români. Dacă nu erai atent, puteai să crezi că te afli la o competiție din țara noastră din acest punct de vedere, deoarece "Hai bă odată"-urile erau auzite la tot pasul. Chiar și așa, asemănările se opresc aici. 

O infrastructură cum în țara noastră putem doar visa, un complex imens cu peste 20 de terenuri de joc, o organizare de nota 10 și cel mai important, prezența tuturor jucătorilor din Top Ten-ul mondial, fac din concursul madrilen un pretendent serios la titulatura de "Al cincilea Grand Slam".

Forfota începea de la cele mai matinale ore, atunci când artiștii din circuit dădeau startul antrenamentelor. Indiferent dacă era vorba de Federer, Nadal, Djokovic sau Murray, oamenii se buluceau efectiv să vadă cum decurge o sesiune de pregătire realizată de jucătorii pe care au posibilitatea să îi vadă o singură dată pe an în carne și oase. 

Un lucru mi-a atras atenția în schimb. Dacă dimineața, la antrenamente, spaniolii șușoteau lângă terenul lui Djokovic cuvinte de admirație - "Mira al campeón" (Uită-te la campion), atitudinea s-a schimbat la 180 de grade pe parcursul serii. 

Liderul clasamentului mondial a fost învins de bulgarul Dimitrov, iar rezultatul a reprezentat poate cea mai mare surpriză a întregului an și cu siguranță a turneului. Dar nu voi scrie despre jocul propriu-zis, ci despre atmosfera din tribune. 

Cu toate că spectatorii erau fani înfocați ai lui Rafael Nadal, lucru perfect normal în condițiile în care competiția avea loc în țara natală a "Matadorului", de multe cuvinte de încurajare au avut parte Roger Federer și Andy Murray la meciurile lor. Nu același lucru se poate spune despre Novak Djokovic. 

Nole s-a accidentat la în al doilea set și de data aceasta a fost cât se poate de adevărat și dureros în același timp pentru sârb. După ce a primit îngrijirile medicale aferente, liderul clasamentului mondial a strâns din dinți și a continuat partida, evoluând mult mai bine decât până atunci. Cunoscute fiind tertipurile lui Djokovic din trecut, atunci când cerea time-out-uri medicale doar pentru a-și scoate din mână adversarii, lumea nu l-a mai crezut de această dată. 

La 10 minute după reluarea partidei, am fost martor la cea mai lipsită de fair-play atmosferă la un meci de tenis. Aproape fiecare punct adjudecat de Dimitrov era întâmpinat cu urale de bucurie din tribune, pe când cele câștigate de adversarul său erau însoțite de huiduieli. Cuvinte precum "llorón" (plângăciosule) sau "sinvergüenza" (nerușinatule) au luat locul laudelor și aplauzelor. Expresiile respective îi erau aruncate extrem de vocal și fără nici cel mai mic regret unui jucător care era în suferință. 

Atmosfera de pe centralul de la Caja Magica s-a transformat într-una propice unui El Clasico, în condițiile în care scandarea preferată din timpul pauzelor era "Dimitrov, Ole, Ole Ole!". Sârbul nu a rezistat atmosferei care a depășit mult limitele normalului, a intrat în jocul spectatorilor și i-a întărâtat de fiecare dată când a avut ocazia. 

Chiar dacă a câștigat setul secund, consumul nervos la care a fost supus Djokovic în decisiv a fost prea mare, chiar și pentru un mare campion de talia sa. Greșelile lui s-au înmulțit, Dimitrov a jucat din ce în ce mai bine, purtat pe val de miile de fani de ocazie, iar bulgarul a obținut cea mai mare victorie a carierei.