Nevoia de încă o Justine

Tenisul a devenit din nou un sport foarte previzibil. Cel puțin cel feminin, unde Serena Williams face practic ce vrea și lasă impresia că se impune oricând dorește să facă asta, fără să depună prea mare efort. Iubitorii „sportului alb” retrăiesc parcă perioada 2004-2005, atunci când Federer ocupa locul 1 în competiția masculină, iar cei mai mari rivali, dacă îi putem numi așa, erau Roddick și Hewitt, asta până la apariția lui Nadal, iar mai apoi a lui Djokovic și mai nou a lui Murray.

Tocmai de aceea cred că lumea și-ar dori mult mai multă acțiune și în circuitul WTA. Din 2007, Serena Williams își adjudecă mai toate turneele la care participă, cu unele mici excepții. Nu este un robot, pentru că se mai accidentează și ea, dar când intră pe teren dă impresia că ar fi unul. De la mijlocul anului 2008 și până în prezent a participat la 15 turnee de Grand Slam, a ajuns în 9 finale și s-a impus în 7 dintre ele.  

Nu intenționez să contest cu niciun cuvânt că americanca este cea mai bună jucătoare a ultimului deceniu, ba mai mult, a ultimilor 20 de ani, din perioada în care Steffi Graf domina de o manieră la fel de categorică întrecerea feminină. Vreau doar să spun că circuitul masculin a crescut incredibil de mult în popularitate și a fost urmărit de mult mai multe milioane de spectatori și telespectatori după ce cei trei „mușchetari” (Nadal, Djokovic și Murray) au început să îi dea o replică din ce în ce mai puternică maestrului Federer. Ca dovadă fiecare Grand Slam a fost adjudecat în acest sezon de câte unul dintre cei 4 tenismani din fruntea clasamentului ATP.

Și ajung la titlul acestui material. Singura jucătoare care i-a ținut piept Serenei în ultimii ani, și în mod constant, a fost belgianca Justine Henin. A rămas de referință sezonul 2007 când micuța tenismană din Liege a înfrânt-o pe Serena Williams în trei sferturi de finală consecutive în turneele de Grand Slam ( Roland Garros, Wimbledon și US Open). Prin stilul ei de joc complet, cu o paletă largă de lovituri și un „poignet” foarte fin, reușea să își pună mereu în dificultate adversarele. Cifrele lui Justine îmi susțin afirmația: trei ani încheiați pe prima treaptă a clasamentului WTA, 43 de titluri și 7 trofee în turneele Grand Slam.

Tocmai acest stil lipsește în acest moment. Variația loviturilor și „mâna fină” nu se mai zăresc acum în circuit. Singura care se apropie de acest stil este Agnieszka Radwanska, însă lipsa forței în loviturile polonezei nu îi face jocul atât de eficient precum cel al belgiencei. În prezent mai toate jucătoarele din Top Ten abordează același stil: lovituri puternice, raliuri lungi de pe fundul terenului și lacune mari în jocul la fileu. Iar Serena nu întâmpină niciun fel de problemă în a contracara această manieră de joc.

Ca dovadă, americanca a pierdut mai multe meciuri contra lui Henin în carieră decât în fața tuturor celorlalte jucătoare clasate în primele 8 din lume, a participantelor de la Turneul Campioanelor din 2012. Williams a fost învinsă de sportiva belgiancă în 6 din cele 14 partide directe, iar situația la dueluri cu adversarele ei din fruntea clasamentului din prezent arată în felul următor:  

Azarenka  (11-1)               Sharapova (10-2)              Radwanska (4-0)

Kerber  (2-1)                      Errani (4-0)                          Kvitova (3-0)      Na Li (6-1) 

Anul acesta, Serena Williams s-a impus în ultimele două turnee de Grand Slam la care a participat și asta într-o manieră categorică. Și-a adjudecat și Turneul Campioanelor încheiat saptămâna trecută fără să cedeze vreun set. De după Australian Open a pierdut doar două meciuri până la sfârșitul anului competițional, iar dacă este să ne amintim și de Turneul Olimpic din această vară, nu mai încape niciun dubiu. Americanca a câștigat medalia de aur după ce a pierdut doar 16 game-uri în 6 meciuri!!! (o medie de mai puțin de 3 game-uri pe meci), iar în finală a „pulverizat-o” pe Maria Sharapova în mai puțin de o oră de joc (6-0 6-1).

Așadar, cine nu și-ar dori mai multă competiție în circuitul feminin? Ca iubitor al tenisului sper să apară cât mai repede o „nouă” Justine, sau de ce nu, mai multe, pentru ca WTA-ul să își recâștige audiența, spectacolul și să nu mai fie doar o cursă în care se impune mereu același rutier.