Surpriza plăcută de la Wimbledon

După o primă săptămână cu adevărat nebună la Wimbledon, am ales să scriu despre outsideri, jucătorii cărora nu le dai nicio șansă să elimine nume mari, așa-numitele "victime sigure". Exact așa cum erau priviți Sergiy Stakhovsky, Steve Darcis sau Michelle Larcher de Brito. Problema la acest tip de jucători o reprezintă constanța.

În marea majoritate a cazurilor, ei reușesc să se autodepășească, să facă meciul vieții, iar după aceea nu sunt capabili să continue. Toți trei au trimis acasă, în acest an la Wimbledon, favoriți cerți la ridicarea trofeului: Roger Federer, Rafael Nadal sau Maria Sharapova. În afara surprizelor de proporții, ce au ei în comun? Fiecare a părăsit competiția în partida imediat următoare. Acest lucru se întâmplă mai mereu.

De vină sunt mai mulți factori: extenuarea atât fizică, dar și mentală după un asemenea succes, dar și atenția întregii lumi, care este fixată asupra unor jucători obișnuiți să joace cu tribune mai tot timpul goale. Implicit vin așteptările tuturor, dar probabil apare și încrederea prea mare în propriile forțe, căpătată după o asemenea victorie.

Anul trecut Lukas Rosol l-a eliminat pe Rafael Nadal la Wimbledon, însă a ieșit din concurs în runda următoare, fără să îi ia măcar un set lui Kohlschreiber. În 2005, Jarkko Nieminen, pe atunci locul 95, l-a eliminat în primul tur de la Roland Garros pe Andre Agassi, pentru ca apoi să cedeze în fața lui Igor Andreev, un jucător cu potențial fantastic, însă neclasat în primii 50 la acea dată.

Ați auzit de Gilbert Schaller? Probabil că nu de multe ori. Austriacul l-a trimis acasă în 1995, în primul tur de la Internaționalele Franței, pe omul care a dominat tenisul mondial cu o autoritate asemănătoare lui Federer - Pete Sampras. După ce a reușit meciul vieții, a cedat în turul II în fața australianului Scott Draper (atunci locul 135!!!), un sportiv care nu s-a descurcat niciodată bine pe zgură. Și exemplele pot continua cu duiumul.

Și pentru că fiecare regulă are și o excepție, cea din acest an se numește Monica Puig. Tânăra de 19 ani din Puerto Rico nu mai jucase din 2010 pe iarbă, asta până la ediția din acest an. Atunci o făcea în turneul junioarelor și nu foarte bine, fiind eliminată în turul III. Cu o săptămână înainte să ajungă la Wimbledon, a participat la Eastbourne, în calificări, însă a fost învinsă de Melanie Oudin, cu 6-0 și 6-4.

Fără multe perspective, a beneficiat de turul III atins la Roland Garros, a urcat până pe locul 65 în lume și s-a prezentat la Wimbledon. Din moment ce nu a trebuit să joace vreun tur de calificare, și-a spus că nu are nimic de pierdut. La orizont se vedea debutul pe tabloul principal de la All England Club. Spun fără multe perspective, parafranzând-o.

A rămas dezamăgită când a văzut tragerea la sorți, care nu era una dintre cele bune. Sorții îi hărăziseră o confruntare cu Sara Errani, italianca finalistă anul trecut la Roland Garros, ocupanta locului 5 mondial. Puig era privită drept victimă sigură, iar acțiunile ei îi trădau neîncrederea. Și-a făcut o rezervare la hotel pentru primele 4 zile de concurs, în condițiile în care participa și la dublu, unde primul tur se disputa miercuri. Conform declarațiilor sale, dorea să ceară un wild card la un turneu de categorie inferioară ce se disputa în timpul celei de-a doua săptămâni de la Wimbledon.

Cu toate acestea, tânăra din Puerto Rico a uimit pe toată lumea și a învins-o clar pe Sara Errani. Italianca și-a adjudecat doar 5 game-uri (3-6, 2-6) și s-a văzut scoasă din competiție după mai puțin de 90 de minute de joc. Printr-un serviciu care i-a funcționat perfect, dublat de lovituri puternice și bine plasate, Monica izbutea prima mare surpriză a turneului.

Doar că atenția sporită de care a avut parte nu a copleșit-o! Puig a mai învins după aceea două jucătoare, pe Silvia Soler Espinosa și Eva Birnerova, pentru a ajunge în optimi, la prima participare pe iarba londoneză. În acest fel a devenit abia a doua sportivă din Puerto Rico ce atinge această performanță, după Kristina Brandi, în 2000. Misiunea talentatei tinere va fi dificilă și în partida următoare, cea împotriva americancei Sloane Stephens. Nimeni alta decât cea care o elimina în startul anului, pe Serena Williams, la Australian Open, pentru a pierde bineînțeles în fața viitoarei adversare.

Indiferent de rezultatul pe care îl va obține, amintirea acestui turneu o va păstra pentru restul zilelor în suflet. A ajuns în cea de-a doua săptămână de la Wimbledon, lucru pe care nu și-l imagina nici în cele mai frumoase vise.

În final, pentru a realiza cât de măreț este ceea ce a realizat Monica, trebuie amintit că jucătoarea din Puerto Rico nu a câștigat niciun turneu WTA, nu a ajuns nici măcar într-o finală sau … vreo semifinală. Are în palmares o singură prezență în sferturi, anul acesta, la Oeiras (Portugalia), pentru care a tras din greu: a învins 3 adversare în calificări și alte două pe tabloul principal.