Renașterea Valenciei

Cinci victorii. Două remize. 17 goluri marcate și doar 4 primite. Bilanțul Valenciei după 7 etape arată extraordinar. E adevărat, nu a înfruntat încă pe Real Madrid și Barcelona. Dar a bătut pe Atletico Madrid și a plecat neînvinsă de pe „Sanchez Pizjuan” și „Anoeta”. În plus, în toate partidele pe care le-a câștigat, a marcat câte 3 goluri. Nu-i puțin lucru! Și nu este o întâmplare. Cine crede că în fotbalul mare rezultatele apar peste noapte și întâmplător se amăgește.

FUNDAȚIA

Prima cărămidă a fost pusă de Peter Lim. Singaporezul e un tip încăpățânat. A vrut să fie investitor la Liverpool. N-a reușit. Pe piața italiană, Milanul nu i-a fost accesibil. Și așa a ajuns să cumpere pe Valencia. Un brand nu la fel de important precum primele două, dar un club capabil în urmă cu ceva ani să se bată cu marile forțe ale Spaniei, Real Madrid și Barcelona. O grupare cu două finale de UEFA Champions League în palmares, cu o capacitate impresionantă de a dezvolta superstaruri( David Silva, Mata, Soldado și Jordi Alba sunt ultimele exemple), cu o academie eficientă și cu fani pasionali. În câteva cuvinte, un loc atractiv pentru o investiție pe termen lung. Să nu credem că Peter Lim a venit la Valencia să piardă bani. S-a dus vremea naivilor în fotbal. De multă vreme, între o echipă de fotbal și o companie(de oricare alt tip) oamenii de afaceri au pus semnul egal.

PRIMUL PAS

Venirea lui Peter Lim i-a entuziasmat pe fanii liliecilor. Suporterii își frecau mâinile de bucurie la gândul că, în sfârșit, și clubul lor va putea cumpăra superstaruri, nu doar va vinde. Lim e totuși un tip cu o avere de miliarde de dolari. S-au vehiculat nume cât pentru 3 campanii de transferuri. Dar, afacerea-i afacere. Singaporezul nu s-a aruncat cu capul în față. Mai ales că Valencia are multe datorii de plătit. Primul pas a fost făcut prin instalarea lui Nuno Espirito Santo(nume predestinat?). La un proiect nou, era nevoie de un antrenor nou. O variantă mai elegantă decât așteptarea primelor erori ale tehnicianului găsit în exercițiul funcțiunii(Pizzi). Numirea lui Nuno a ridicat semne de întrebare. Cartea sa de vizită nu era(este) una impresionantă. A pregătit doar pe Rio Ave. Sigur, a dus-o în Europa League, dar, atenție, nu pe baza ierarhiei din campionat(doar locul 11), ci datorită finalelor jucate cu Benfica în Cupa Portugaliei și Cupa Ligii Portugaliei. Cam puțin, nu? Totuși, patronatul a avut argumente: Nuno e un antrenor apreciat în Portugalia și cunoaște fotbalul spaniol( a jucat pentru Osasuna, Deportivo și Merida).

TRANSFERURI, NU SHOPPING

Când alții aruncau cu banii, Valencia și-a urmărit cu atenție obiectivele pe piața transferurilor în vară. Mai ales că avea două achiziții deja rezolvate: Otamendi și Rodrigo De Paul. Benfica a fost hipermarketul preferat pentru Peter Lim. Primul achiziționat? Andre Gomes. Un mijlocaș excelent, dar cu puține minute strânse în sezonul precedent. A urmat Rodrigo, un diamant brazilian șlefuit în Spania pe care Real Madrid nu a reușit să-l exploateze. Ultimul pe lista cumpărăturilor de la Benfica nu a fost Enzo Perez, cum își doreau liliecii, pentru că meciurile de la Cupa Mondială i-au crescut cota argentinianului, ci Joao Cancelo. Un fundaș dreapta de 20 de ani de la echipa secundă a lusitanilor. Semn că Nuno avea temele făcute când a semnat contractul cu Valencia.
Căutarea unui fundaș central nu a fost complicată: Otamendi fusese luat din iarnă, așa că liliecii s-au lansat cu toate forțele, dar fără să fie disperați, pe pista Mustafi. Afacere bună chiar dacă a costat 8 milioane de euro. Neamțul propulsat de accidentarea lui Reus în lotul lui Low pentru Cupa Mondială e un star în ascensiune.
Liliecii au avut grijă și de posturile care aveau nevoie de dubluri. Așa au venit Yoel( pentru a fi umbra lui Diego Alves după plecarea lui Guaita la Getafe) și Lucas Orban (pentru situația în care Gaya nu va da randamentul așteptat).
Pentru ultimele ore de mercato, Valencia a păstrat două mutări. Prima s-a numit Alvaro Negredo. Desigur, cireașa de pe tort! Un atacant de clasă cu un randament extraordinar în Primera. A doua a fost transferul lui Filipe Augusto. Era nevoie de un mijlocaș central după ultimul refuz al Benficăi în cazul Enzo Perez. Iar pentru Augusto, venit de la Rio Ave, a garantat Nuno.

SINTEZA LUI NUNO

Cei veniți s-au alăturat unui grup deja bogat în valori. Diego Alves, Dani Parejo, Feghouli, Piatti și Paco Alcacer erau deja certitudini. Vezo, Gaya și Gil(pentru cei care
l-au urmărit în perioada împrumutului la Elche) nu sunt nici ei departe de acest statut.
După veniri și plecări(Mathieu și Bernat au fost cele mai importante pierderi), Nuno avea motive să fie optimist. Echipa arăta bine(cel puțin pe hârtie): Diego Alves(Yoel) – Barragan(Cancelo), Otamendi, Mustafi(Vezo), Gaya(Orban) – Dani Parejo(F. Augusto), Javi Fuego – Rodrigo(Feghouli), A. Gomes, Piatti(Carles Gil) – Alcacer(Negredo).
Confirmările au venit pe teren. Valencia “ s-a legat” repede. Joacă spectaculos și eficient. Priviți, de exemplu, modul în care liliecii atacă în primul sfert de oră al confruntărilor de pe teren propriu. Ca echipele mari: fără complexe și cu certitudinea că nu pot pierde puncte. Sesizați, vă rog, ce legătură s-a creat între suporteri și echipă. Cum se bucură la goluri liliecii, indiferent de locul unde se află(pe teren, pe marginea lui, în tribună). Și, atenție, vorbim de o echipă în care nu au fost integrați încă Negredo și De Paul.
Nu știu dacă Valencia este candidată la titlu. E prea devreme pentru astfel de evaluări. Ceea ce știu este că povestea acestui sezon pentru Valencia va fi una frumoasă.