Campionatul echipelor mici

Ungaria, Islanda, Irlanda, spre exemplu, au readus pe stadioanele EURO 2016 cea mai frumoasă parte din fotbal: golul.

Am stat cu ochii ațintiți pe echipele cu pretenții la titlul european: Germania, Italia, Spania, încă deținătoare a titlului. Nu spun că ar fi dezamăgit. Fiecare face ceea ce știe. Așa cum este normal.

Spaniolii pasează până îți vine ție să le spui: "luați voi mingea asta și dați-ne și nouă una!"

Germania are trasee bine stabilite. Jucătorii aleargă cu spor. Pun piciorul la minge. Depun efort. Nu ai ce să le reproșezi.

Italienii au în continuare cea mai bună apărare nu doar din Europa, ci, probabil, din întreaga lume. Defensiva este o adevărată artă la urmașii lui Maldini. Când și când, câte o "floricică".

Englezii, cu un lot tânăr asezonat lângă cel mai vârstnic selecționer, Roy Hodgson. "Kick and run", variantă adaptată secolului XXI.

Ei, bine, fotbalul, adevărat fenomen social, e făcut să bucure. "Mai bine o ratare după o fază frumoasă, decât o victorie cu un gol urât", e varianta autohtonă auzită des în Giulești.

Ungaria, care de la Detari încoace nu a mai scos vreun fotbalist sută la sută ori vreun rezultat notabil, la nivel de echipă de club sau al "naționalei", s-a reabilitat la Campionatul European din Franța. Meciul contra Portugaliei a fost încântător. 6 – șase!!! goluri într-o singură partidă. Trei pe partea lui Cristiano Ronaldo, care a arătat încă o dată că are execuții fabuloase. Și tot trei, venite de la unguri.

Două goluri, este adevărat, ca urmare a unor devieri. Dar omul care a trimis mingea spre poartă, Dzsudzsak, a șutat. E primul lucru pe care trebuie să îl faci în fotbal dacă vrei să marchezi. Să trimiți mingea spre poarta adversă. Cât despre prima reușită a Ungariei, semnată Gera, se poate spune că a fost una urâtă?!

De cealaltă parte, Islanda. Un pic mai mult de 300.000 de locuitori. Condiții extreme de viață. Oameni puternici, care știu să trăiască în locuri vitrege. Toată lumea s-a uitat la Islanda ca la o curiozitate. Mai degrabă cu interesul celui ce merge la circ, decât cu privirea pregătită să vadă faze frumoase. Islandezii au muncit enorm, au reușit să câștige cu 2-1, grație unui gol venit în ultima fază. I-ați văzut bucurându-se?! Chiar merită! Cu siguranță, nu sunt jucători de talia unui Cristiano Ronaldo, spre exemplu, însă, au ceea ce ne-am dori să vedem mereu: pregătire fizică extraordinară, plăcerea de a alerga, abilitatea de fugi luând și mingea cu ei, determinare, colaborare, inteligență în joc, dorința nebună de a se juca, de a marca. Plăcerea fotbalului.

Adăugați golul înscris de Irlanda în fața Italiei, reprezentativă care avea deja sacii în căruță. Și puneți lângă acel gol faza dintr-un tren din Bordeaux. Unde, gălăgioși peste măsură, cu berile în mâini, irlandezii au tăcut brusc. S-au adunat lângă un copil care moțăia în brațele părinților. Și-au dres glasurile și î-au cântă duios până când a adormit, înfășurat într-un drapel al Irlandei, oferit cu generozitate. Poate că și aceasta este frumusețea fotbalului. Viața în care ne amintim că totul este un joc și că putem și că trebuie să ne bucurăm împreună.