Carte de vizită
04.11.2013, 18:43
Când spui Gheorghe Gruia, Cristian Gaţu, Cornel Oţelea, Petre Ivănescu, Ştefan Birtalan, Cornel Penu, toată lumea ştie despre cine este vorba. Handbal. Campioni mondiali.
E suficient să pronunţi Nadia Comăneci, că oricine îşi aminteşte de eroina de la Jocurile Olimpice Montreal 1976, cea care a dat peste cap afişajul tabelei, întrucât nu se aştepta nimeni să apară prima notă de 10,00 din istoria gimnasticii mondiale. Campioană europeană, mondială, olimpică, Nadia e recunoscută peste tot în această lume.
Are, simplu, o carte de vizită.
Fie că-i vorba de banalul dreptunghi de carton, fie că-i plastifiat, fie că e transmisă prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare, prin email, prin SMS, cu ajutorul telefoanelor inteligente. Această carte de vizită respectă anumite reguli, e construită special, are, deja, o tipologie.
Nu vorbim doar de notorietate. Fiecare dintre noi e cunoscut undeva. În cartierul unde s-a născut, acolo unde munceşte. În domeniul său de activitate. Mai ales dacă e vorba de persoane care sunt în permanentă legătură cu publicul. Orice om are mica sa lume în care este ... cineva. Un adevărat personaj. Măcar în familie, dacă nu şi după ce părăseşte propriul domiciliu.
Notorietatea se obţine fie extrem de uşor, fie foarte dificil. Şi într-un caz, şi în celălalt, se păstrează extrem de greu. Omul obişnuit e tentat de ideea să apară la televizor, în ziar, în reviste, să se audă la radio. Dacă îi spui că e de preferat să nu reprezinţi subiect pentru mass media, se uită cu reproş la tine. Manualele de jurnalism îi învaţă pe cei care vor să deprinde tainele acestei profesii fascinante că nu există buletin de ştiri, pagină de ştiri, fără crime, violuri, jafuri, dezastre.
Informaţii care epatează. Aşa numitul „senzaţional”. E dificil să fi un om normal. Mai ales să rămâi în acest stadiu. Să-ţi faci treaba perfect, clipă de clipă, zi de zi, lună de lună, an de an. Şi să nu simţi niciodată nevoia să devii subiect de presă.
La fel de bine poţi să ajungi în atenţia semenilor tăi călcând legea. Furând, violând, omorând, devenind violent, fiind mitocan. Exemple în acest sens (de fapt, contra exemple, gen „reţineţi şi evitaţi) sunt atât de multe pe ecrane în zilele noastre şi nici unul nu merită amintit. E vorba de aceeaşi ... notorietate. Uneori plătită cu bani grei în transmisiuni în direct, alteori, susţinută financiar pe ascuns. De cele mai multe ori, infractorii ajung să capete notorietate fără voia lor.
Celebritate e cu totul altceva. Reputaţie. Faimă. Renume. Prestigiu. Tot ce faci bun, pentru tine şi pentru cei din jur, şi care rămâne în urma ta. Toată lumea ştie că Albert Einstein a fost genial. Puţini cunosc strict domeniul în care Einstein a făcut istorie. Iar teoria relativităţii, să îmi fie cu iertare, e cunoscută de şi mai puţini. De Johan Strauss ştiu mai mulţi. Compozitor austriac, provenit dintr-o familie de muzicieni, autor al unor valsuri. Muzică clasică, operă, par amănunte nesemnificative.
„Muzica este cea ne gâdilă frumos la ureche”, ca să-l citez pe nemuritorul nenea Iancu Caragiale. Un domeniu plăcut, accesibil tuturor. Aşa cum este şi sportul. În câteva zeci de milioane de ani, omenirea a dat un singur personaj GENIAL. 100%. Leonardo da Vinci. Parcă avea o baghetă magică. Tot ce atingea devenea memorabil. Însemna aur.
România a învins, deunăzi, Slovacia, la handbal. 32-24. Victorie confortabilă, care aproape că-i trimite pe jucătorii selecţionaţi de Eliodor Voica şi Sebastian Bota în barajul pentru Campionatul Mondial Qatar 2015. Bătăliile crunte, tur-retur, de-abia acolo se vor disputa.
Dintre cei care au jucat în sala Dinamo, duminică, Mihai Popescu are la activ participarea la două ediţii ale „mondialelor”, Croaţia 2009 şi Suedia 2011. Alexandru Şimicu, Cristian Fenici şi Gabriel Florea pot să spună că au fost şi ei părtaşi la ultima confruntare din Scandinavia, acum 2 ani. Toţi handbaliştii tricolori îşi doresc să ajungă la CM Qatar 2015. E efortul lor spre nemurire. Poate că-i mult spus. O piedică în calea uitării.
Nu s-ar supăra dacă ar urca pe podiumul campionatelor lumii şi nu ar apărea la ştiri. Şi-ar savura succesul în tihnă. Muncă. Bun simţ. Dragoste pentru tot ce faci. Ingredientele celebrităţii.
